Un operator constănțean 112 a salvat un bebeluș de la moarte. Mama micuțului a sunat la 112, disperată, pentru că viața acestuia era în pericol. Bebelușul s-a înecat cu lapte. În timp ce o ambulanță se deplasa la fața locului, operatorul i-a îndrumat pe părinți să-i acorde primul ajutor copilașului. “Felicitări colegilor de la ISU-Constanța! Viața poate fi salvată și înainte ca echipajele de urgență să ajungă, dacă apelantul reușește să lase panica la o parte și să colaboreze cu dispecerul!”, a fost reacția dr. Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Salvatorii Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) „Dobrogea” recomandă celor care sună la 112 să răspundă la toate întrebările, chiar dacă unele dintre ele li se par absurde.
Iată dialogul integral dintre operatorul 112 și părinții unui bebeluș aflat la un pas de moarte, prezentat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) pe Facebook :
“- 112, ce urgență aveti?
– Veniți repede, nu mai respiră, are buzele vinete!
Din detaliile din foaia de caz, văd: „copil 1 lună”
– Doamnă, ce s-a întâmplat?! Cu ce s-a înecat copilul? Ce face acum?
– Veniți, veniți, nu mai respiră!!! Veniți, cu lapte s-a înecat!
Un sentiment aiurea te cuprinde, „piele de găină”, starea în care ai vrea să te ridici de pe scaun să te duci să ajuți.
Într-o fracțiune de secundă realizezi ce se întâmplă și incepi să îi explici, pe înțelesul apelantului ce are de făcut:
– Doamnă, puneți mâna sub copil, îl țineți întins pe mână, pe antebraț, cu fața în jos, paralel cu solul.
– Vă rooog, veniți repede!!!
– Doamnă, un echipaj SMURD a plecat deja spre dumneavoastră, vă rog mult să vă liniștiți să îl putem ajuta pe micuț, dacă eu vă țin la telefon nu înseamnă că ambulanța nu a plecat.
Faceți ce v-am spus!
Din fundal, o voce de bărbat, mult mai calmă:
– L-am pus!
– Perfect, bateți copilul pe spate, între omoplati, cu mișcare de-a lungul corpului, până spre ceafă. Nu foarte tare!
În fundal, (îți dai seama că telefonul a fost pus pe funcția “difuzor” deoarece îi auzi pe amândoi), se aude cum bărbatul face ce i-am spus.
După aproximativ 5-10 secunde aud un plânset de copil.
Vă amintiți de sentimentul descris mai devreme?
Eh, acum este opusul, te încearcă un nod în gât, evident, de fericire, dar te aduni și continui să îi intrebi cum se simte micuțul.
Panica pe mamă, continuă să apese, deși micuțul plângea cât îl țineau plămâni (lucru foarte bun!)
– Veniți, vă rog, veniti, plânge foarte tare!!
– Doamnă este un lucru foarte bun că plânge, pentru a putea plânge îi trebuie mult aer, lucru care ne dă de înțeles că el este bine la momentul actual. Repet: un echipaj este deja în drum spre dumneavoastră.
Te uiți pe monitorul în care vezi locația echipajului și vezi: “la caz”
– Doamnă, colegii mei au ajuns la dumneavoastră, mai departe se vor ocupa ei de cel mic. Vă mulțumesc că ați colaborat, vă doresc multă sănătate!
– Da, au ajuns acum, vă mulțumim foarte mult!
– Mulțumesc și eu, o seară bună!”
Facem mențiunea că acesta este un caz real și a avut loc pe data de 10 februarie, în dispeceratul ISU Constanța. “Tot acest dialog a durat undeva la 2-3 minute, minute care, pentru familie au însemnat ore, iar pentru noi, secunde! Atunci când apelați 112, înțelegeți că, dumneavoastră îi puteți ajuta foarte mult pe cei pentru care cereți ajutor, atâta timp cât sunteți calmi și răspundeți la intrebarile noastre, întrebări care pe dumneavoastră poate vă supără, poate vi se par absurde, dar pe noi ne ajuta”, este îndemnul operatorilor 112 pentru populație.
A.V.
