Mirela Doicescu este un cunoscut avocat din Baroul Constanța, o voce sonoră în ședințele Consiliului Local, prin prisma implicării în rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunitatea. Inițial, ea s-a dedicat unei alte profesii, în domeniul medicinei, și chiar a profesat timp de patru ani ca asistent medical în spital, dar viitorul avea să fie altul pentru ea. Așa că a schimbat macazul către partea de legislație, către Facultatea de Drept, ajungând unul dintre cei mai de succes avocați de la malul mării.
Reporter: De unde pasiunea pentru o carieră în avocatură? Ce v-a determinat să îmbrăcați această „haină“?
Mirela DOICESCU: Am început Facultatea de Drept într-un impuls de moment, urmându-mi intuiția, după ce am făcut Liceul Sanitar și am profesat ca asistentă medicală aproape patru ani, deși m-am meditat în liceu pentru Facultatea de Medicină, dar viața îți schimbă planurile, pentru că Dumnezeu știe ce e mai bine pentru tine. În 1983, când am început eu liceul, important era să ai o meserie după liceu, astfel că la liceul sanitar se intra cu una din cele mai mari medii din județ. Am lucrat ca asistentă medicală pe secțiile de chirurgie generală, anestezie și terapie intensivă încă de la 18 ani, inițial la Spitalul din Tecuci și din 1990 la Spitalul Județean Constanța. Îmi amintesc cu drag de toată acea perioadă, eram toate foarte tinere și deștepte, pline de dorința de a învăța și mi-am păstrat prietenele din care unele lucrează în spital și acum, asistente sau doctorițe, altele sunt avocați, contabili, profesoare, dar neîndoielnic toate au reușit în viață. Astăzi sunt convinsă că am făcut alegerea cea mai bună și mă aflu pe drumul meu de destin, avocatura.
O lungă perioadă din activitatea mea, m-am ocupat de litigii legate de restituirea bunurilor preluate de comuniști. Rănile comunismului sunt încă deschise și se vor atenua doar prin dispariția fizică a victimelor directe.
R.: De cât timp practicați această profesie și de ce ați ales să vă specializați în civil, în timp ce alți colegi au ales partea mai ușoară, adică procesele penale?
M.D.: Am intrat în avocatură în urmă cu 25 de ani, alegând această profesie deși la acel moment puteam să mă înscriu și la un concurs pentru câteva posturi libere de procuror, la Constanța. Nu am încasat niciodată bani din oficii, am avut dintotdeauna proprii mei clienți și, prin seriozitate și muncă intensă, mi-am crescut clientela, astfel încât îmi permit să-mi selectez clienții și să mă întâlnesc doar cu persoane cu recomandare. Sunt foarte sinceră cu clienții, nu le garantez că vor câștiga nici în procesele aparent foarte simple, nu promovez acțiuni nefondate doar pentru că așa vrea clientul și e dispus să plătească onorariul pentru asta. Mă simt obligată față de client și față de instanță să mă comport cu profesionalism si să depun toate diligențele pentru a asigura succesul cauzelor în care pledez.
Cred că deși sunt perfect conectată la lumea modernă, sunt un avocat de modă veche, îmi plac adversarii deștepți și provocările intelectuale, îmi plac pledoariile și dau mare atenție situației de fapt, pentru a permite judecătorilor să aplice legea nu doar în litera sa, cât mai ales în spiritul dreptății. Nu recomand căile de atac clienților mei decât dacă sunt convinsă că au dreptate și am și probele necesare pentru a demonstra adevărul. Le dau sfaturi de împăcare în litigiile familiale, mai ales unde sunt implicați copii minori, pentru că orgoliile părinților pot afecta dezvoltarea copiilor, iar ei au nevoie de ambii părinți, pentru o dezvoltare echilibrată și armonioasă.
La începutul profesiei mele am intrat câțiva ani în dosare penale, dar după ce în familia noastră a apărut un alt tânăr avocat, am renunțat în favoarea lui, la dosarele penale, de care s-a ocupat el în exclusivitate.
R.: Sunteți o femeie de carieră, o femeie de succes și sunt sigur că aceste aspecte vă ocupă mult timp. Cum se împacă viața profesională cu cea personală? Aveți timp și pentru treburile casnice, familie?
M.D.: Eu vă mulțumesc pentru aprecieri, dar sunt o femeie ca multe altele în societatea noastră. Privind retrospectiv, îmi dau seama că am reușit să îmbin viața profesională cu viața privată într-o manieră destul de bună. Avocatura este o profesie liberală, închei contracte de asistență juridică exact câte vrei, astfel încât să nu-ți neglijezi familia. Cât am avut copiii mici, prioritatea a constituit-o familia și caracterul liberal al profesiei de avocat mi-a permis să-mi adaptez programul la activitățile curente ale familiei mele. În prezent, copiii noștri sunt foarte mari și am timp destul pentru a mă implica în diverse activități profesionale, dar și în proiecte de activism civic ce vizează problemele curente ale societății în care trăim. Familia a fost mai presus de orice pentru mine, viitorul copiilor noștri m-a preocupat mereu și i-am sprijinit în evoluția lor, avem nepoți pe care-i iubim mai mult decât ne-am imaginat vreodată.
R.: În ultimii ani ați fost o prezență destul de sonoră în aproape tot ceea ce s-a întâmplat în administrația publică din municipiul Constanța. Îmi amintesc de acel Regulament al Zonei Peninsulare, care a fost desființat grație implicării dumneavoastră. În ce alte cazuri de notorietate ați mai fost implicată?
M.D.: Implementarea unui Regulament de acces în Zona Peninsulară, în toamna anului 2021, cu restricții de circulație aberante pentru rezidenți, mi-a adus provocări deosebite atât pe plan profesional, dar și personal. Noi, rezidenții Peninsulei, persoane fizice și juridice, ne-am unit, ne-am făcut auziți, ne-am cunoscut între noi, am devenit o comunitate unită, am protestat si ne-am cerut drepturile.
Ulterior, problema regulamentului s-a rezolvat „avocățește“, în instanță, acesta fiind anulat. Comunitatea rezidenților din Zona Peninsulară a dat o lecție de democrație întregului oraș și, astfel, constănțenii au început să-și ceară drepturile. Din dorința de cooperare loială cu autoritățile locale, din necesitatea de a exista o asociație care să poată solicita dezbateri publice, dar și din realitățile vieții curente, dominate de violență domestică și bullying, o mână de femei curajoase și dispuse să-și sacrifice timpul liber, sănătatea si liniștea, am trecut la înființarea Asociației Tomis Așa Cum Trebuie (TACT). Asociația s-a implicat în organizarea de proteste publice, a făcut cereri și sesizări către diverse organe ale Statului, a cerut dezbateri publice autorităților locale, cu privire la mai multe acte aflate în transparență decizională. Sigur că noi ne-am propus multe și ne vedeam mutând munții din loc, dar realitatea de zi cu zi ne-a demonstrat că avem puteri limitate, atât fizice, cât și organizaționale sau de logistică. Chiar dacă perioada septembrie 2021 – ianuarie 2023, a fost unică sub aspectul coeziunii noastre sociale, sigur că, odată rezolvată problema noastră comună, sentimentele acelor zile s-au mai estompat, dar amintirea luptei și succesului nostru va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră și a pus bazele unui respect reciproc de neatins.
M-am implicat în ultimii ani în organizarea de proteste legate de redeschiderea Spitalului de Infecțioase, am participat la dezbateri publice legate de mobilitatea urbană, de PUZ-uri importante, de acte administrative noi ce se vor adopta la Constanța, privind salubrizarea, administrarea cimitirelor, taxele și impozitele locale, dar și la multe alte activități ce m-au interesat.
R.: Ați simțit vreodată că viața personală este pusă în pericol de cea profesională sau că cineva v-a luat „la ochi“ în urma unor procese?
M.D.: Viața mea personală, familia, copiii au constituit mereu o prioritate. Cu siguranță au existat adversari care s-au supărat pe mine, dar e un risc asumat al profesiei mele.
R.: Revenind la cariera dumneavoastră, ați avut vreodată tendința de a renunța la avocatură? De exemplu, ați avut colegi în barou care au intrat în magistratură. Nu v-a tentat niciodată să îmbrăcați roba de judecător?
M.D.: Nu mi-am dorit niciodată să devin judecător, deoarece avocatura îmi permite să mă exprim, să susțin cauzele potrivit convingerilor mele și este o profesie liberală ce nu-mi aduce restricții impuse de funcție sau ierarhie.
R.: Dacă ați putea face un salt înapoi în timp, ați alege aceeași profesie sau altceva?
M.D.: Sunt extrem de mulțumită de profesia aleasă, pentru mine avocatura este o vocație și o practic cu plăcere, indiferent de greutățile sistemului judiciar rigid, deficitar, lipsit de celeritate și, uneori, cu soluții impredictibile. Mi-am condus viața după un principiu simplu: „Să nu faci rău!“
R.: La un moment dat ați derulat un program în liceele constănțene. În ce a constat și dacă acest program continuă și acum?
M.D.: Proiectul „Fii avocat în școala ta!“ (FAST) a început în anul 2022, este o campanie inițiată de Uniunea Națională a Barourilor din România și în Constanța a fost implementată de Baroul Constanța. Avocații implicați voluntar au susținut câteva module de educație juridică, într-un cadru flexibil și atractiv, pe teme de interes pentru tineri, într-un limbaj accesibil. Proiectul a avut un succes deosebit, atât la elevi, la părinții acestora, cât și la personalul didactic. Pentru anul școlar 2024 – 2025, încă nu au început cursurile de educație juridică, dar solicitările din partea unităților școlare există, într-un număr foarte mare, însă noi, avocații care susținem aceste cursuri, nu suntem în număr suficient pentru a asigura acces tuturor unităților școlare la programul de educație juridică.
Am participat activ la toate edițiile FAST, am făcut cunoscute noțiuni de educație juridică elevilor de la Colegiul Pedagogic, Colegiul „Carol“, Liceul „Traian“ și Colegiul „Mihai Eminescu“. Am insistat pe chestiuni legate de neimplicarea în vreo activitate infracțională, le-am prezentat pe scurt activitățile juridice și în ce situații trebuie să apeleze la consiliere, le-am expus infracțiuni ce aduc atingere patrimoniului, infracțiuni de natura sexuală, infracțiuni de violență, legate de droguri, infracțiuni cibernetice, am vorbit despre bullying și, mai presus de toate, i-am învățat sa spună NU atunci când trebuie, fără să se preocupe de presiunea anturajului.
R.: Un mesaj pentru cititorii Focus Press, vă rugăm.
M.D.: În calitate de avocat, dar și de activist civic, vă rog să îndrăzniți, oameni buni, să vă apărați drepturile, să vă asociați, să puneți întrebări pertinente până vi se răspunde, să bateți la uși închise până vi se răspunde, nu vă lăsați copleșiți de apatie, amintiți-vă cât sunteți de puternici și de importanți împreună și amintiți-le autorităților publice și politicienilor că ei sunt în serviciul vostru și nu invers, iar fără voi, ei nu-și au rostul. Încercați mereu să faceți bine sau măcar să nu faceți rău. Aveți încredere în voi, nimeni nu e perfect. Mai presus de orice, construiți-vă o viață privată în care să vă găsiți sprijinul, fericirea, împlinirea.
Daniel ALBU
