Bâlbâiala la copii nu indică un nivel scăzut de inteligență, atrage atenția psihologul logoped Adela Hus, care subliniază că sprijinul familiei și intervenția terapeutică pot contribui la ameliorarea tulburării de fluență.
Potrivit acesteia, bâlbâiala apărută în jurul vârstei de trei ani poate reprezenta o etapă firească în dezvoltarea limbajului, însă persistența dificultăților de vorbire după vârsta de patru-cinci ani impune o evaluare de specialitate.
„Cauzele bâlbâielii la copiii în jur de trei ani sunt fiziologice. Ei își însușesc limbajul și, neavând un vocabular foarte bine dezvoltat, apare această tulburare de ritm și fluență în goana lor după cuvinte. Nu este îngrijorătoare la această vârstă”, a declarat joi, Adela Hus, cu ocazia Zilei Mondiale a Bâlbâielii (22 octombrie).
Potrivit specialistului, la copiii mai mari, bâlbâiala poate apărea sau se poate accentua și în contextul unor experiențe cu impact emoțional puternic, precum nașterea unui frate, pierderea unei persoane apropiate sau a unui animal de companie ori schimbarea domiciliului. În anumite situații, pot exista și cauze care necesită evaluare medicală, înaintea începerii terapiei logopedice.
Un factor care poate agrava dificultățile de vorbire este presiunea exercitată involuntar de părinți, prin corectări repetate și solicitări precum ‘vorbește mai rar’ sau ‘nu te bâlbâi’. În loc să îl ajute, asemenea intervenții îi pot spori copilului teama de a greși și atenția acordată propriului mod de exprimare, AgerPres.
A.D.
