Orice salariat a trecut, cel puțin o dată, prin situația de a demisiona de la un loc de muncă și s-a lovit de problema preavizului. Deși sunt mulți angajatori care preferă să semneze demisiile cu acordul părților (asta pentru a nu mai plăti salarii pentru perioada de preaviz, în condițiile în care angajatul respectiv oricum pleacă), preavizul este o obligație legală a salariatului.
Referindu-ne strict la salariat și la drepturile sale, deși există o obligație prevăzută de lege (Codul Muncii), care îl obligă să respecte perioada de preaviz atunci când își dă demisia, există, însă, și situații în care poate demisiona sărind peste această obligație, fiind vorba de o excepție legală cu privire preaviz.
Concret, sunt situații în care salariatul își dă demisia și nu mai stă la muncă nici măcar o zi, odată cu semnarea acesteia, atunci când angajatorul nu și-a respectat cel puțin una dintre obligațiile contractuale.
Se mai întâmplă ca, uneori, salariatul să aibă o apreciere mult prea subiectivă și chiar incorectă asupra ideii de neîndeplinire a obligațiilor de către angajator, existând, uneori, promisiuni sau beneficii care nu au fost prinse niciodată într-o înțelegere bilaterală.
Atunci când vorbim de promisiuni făcute la nivel verbal, ale angajatorului, care nu sunt cuprinse într-un act adițional al contractului de muncă, acestea nu pot fi considerate neîndepliniri ale obligațiilor angajatorului, deși există unele excepții și de la această regulă, care au făcut ca un salariat să câștige procesul cu fostul angajator, la București, căruia i-a cerut și daune, pe lângă faptul că a plecat fără a mai sta în preaviz. În această speță, reclamantul a făcut dovada că fostul său angajator i-a promis unele beneficii în momentul angajării, care nu erau prevăzute în contract, apoi nu s-a mai ținut de cuvânt, ba l-a și hărțuit o perioadă, spunându-i că își va pierde postul dacă nu renunță la ideea de a primi salariul promis la angajare. Reclamantul a putut proba aceste aspecte, iar instanța i-a dat dreptate.
Însă, așa cum precizam mai sus, principalul motiv pentru care salariatul poate pleca fără preaviz este neîndeplinirea unor obligații de către angajator, cum ar fi neplata salariului sau neacordarea zilelor libere obligatorii sau chiar neplata acestora, atunci când situația impune prezența salariatului la locul de muncă în zile nelucrătoare.
Codul Muncii prevede excepții, respectiv situații în care salariatul își poate da demisia fără preaviz: în cazul în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă (art. 81 alin. (8) din Codul Muncii), dar și în cazul în care angajatorul renunță total la termenul de preaviz – art. 81 alin. (7) Codul Muncii (cu alte cuvinte, când angajatorul însuși nu mai e interesat să-l vadă pe salariat la muncă după ce acesta și-a depus demisia).
Ce spun avocații
Pentru mai multe lămuriri cu privire la termenul de preaviz, l-am consultat pe avocatul Cătălin Niță din Baroul Constanța, specialist în legislația muncii.
„Salariatul poate demisiona fără preaviz în situația în care angajatorul nu-și respectă obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, care nu înseamnă doar salariu, ci și timp liber, timp de odihnă, alte drepturi care sunt prevăzute în contract. Dacă avem o promisiune în scris, atunci discutăm despre o ofertă, și în acest caz se poate ajunge în instanță pentru obligarea angajatorului de a pune în practică acea ofertă“, ne-a precizat avocatul Cătălin Niță.
Prin urmare, dacă nu puteți cădea la pace cu angajatorul pentru a înceta relațiile de muncă cu acordul părților, ideal ar fi să vă respectați preavizul, asta dacă nu cumva mai aveți și concediu de odihnă neefectuat care, din punct de vedere legal, poate fi suprapus cu perioada de preaviz.
Daniel ALBU
