Stabilirea masei succesorale reprezintă una dintre cele mai semnificative etape ale procedurii juridice, în care cei ce vor moșteni bunul sau bunurile defunctului vor cunoaște întinderea activelor și pasivelor ce fac obiectul patrimoniului celui decedat.
Procedura stabilirii masei succesorale poate avea loc fie în fața unei instanțe de judecată, fie poate fi instrumentată de către un notar public. Fiecare dintre cele două proceduri aduce atât beneficii, cât și dificultăți. Astfel, procedura succesorală notarială poate fi dispusă la solicitarea persoanelor interesate care justifică un interes în acest sens, iar procedura în fața unei instanțe va avea loc, de regulă, în situația în care moștenitorii nu pot ajunge la un acord comun.
Acte necesare succesiune
Pentru a demara o procedură succesorală va fi nevoie de o serie de acte care vor face dovada relațiilor de rudenie dintre moștenitori și defunct. Actul principal pentru o asemenea procedura va fi cel care atestă decesul persoanei căreia i se dezbate moștenirea, și anume certificatul de deces, ori în lipsa acestuia, o hotărâre judecătorească de declarare a morții. Cei care vor dori să beneficieze de masa succesorală vor face dovada actelor de identitate personale, precum și actele de stare civilă care vor identifica relațiile de rudenie sau căsătorie dintre acestea și defunct. În situația în care există un testament, acesta va face parte din categoria actelor ce vor face dovada unei succesiuni. De asemenea, va trebui făcută dovada unui certificat care atestă dacă persoana decedată are sau nu datorii la bugetul local sau de stat. Se vor preciza și orice fel de acte considerate necesare.
Pentru a solicita deschiderea succesiunii, ai nevoie de următoarele acte în original:
- Certificatul de deces.
- Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor.
- Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor.
- Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, acolo unde este cazul.
- Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață/certificatul de deces al soțului/sentința ori certificatul de divorț, acolo unde este cazul.
- Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, acolo unde este cazul.
- Declarațiile de opțiune succesorală, după caz.
- Testamentul, dacă acesta există.
- Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană.
Pentru a face dovada proprietății bunurilor ce au aparținut persoanei decedate și care intră în masa succesorală, trebuie să prezinți următoarele documente în original:
- Actele de proprietate: contracte de vânzare – cumpărare, contracte de donație, contracte de schimb, acte de dare în plată, certificatele de moștenitor, hotărârile judecătorești și altele, în funcție de caz.
- Certificatul de atestare fiscală în cazul bunurilor precum mașini, imobile și alte posesiuni ce intră la masa succesorală. Certificatul se eliberează de către organul fiscal competent al Primăriei din raza ultimului domiciliu al persoanei decedate sau de la locul imobilului; documentul are o valabilitate de doar 30 de zile de la data la care este eliberat.
- Documentul de intabulare, planul de amplasament și releveu în cazul imobilelor ce sunt intabulate în cartea funciară.
- Actul de concesiune al locului de veci și adeverința eliberată de către administrația cimitirului în care se află amplasat locul, dacă este cazul.
- Titlurile la ordin sau la purtător/certificate de acționar/carnetele C.E.C și altele.
- Extrasele de cont(uri).
Ce se întâmplă dacă nu faci succesiunea? Termen succesiune
În cazul în care există un interes pentru a finaliza o succesiune, nu există un termen prestabilit pentru a putea face o astfel de acțiune, putând exista doar anumite dezavantaje ce vor fi implementate în sfera moștenirilor. De preferat ar fi ca succesiunea să se demareze într-un timp cât mai scurt, pentru că dacă aceasta va fi dezbătută după doi ani de la data decesului, se vor plăti pe lângă cheltuielile notariale și un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile ce au aparținut persoanei decedate, scrie legalbadger
Dacă moștenitorii defunctului rămân în pasivitate și nu se adresează notarului public ori instanței de judecată în vederea dezbaterii procedurii succesorale, aceștia nu vor dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile (spre exemplu, un autoturism) sau imobile (teren, casă, apartament) ce au aparținut persoanei decedate. Dovada dreptului de proprietate a moștenitorilor asupra bunurilor moștenite de la persoana decedată se face cu certificatul de moștenitor eliberat de către notarul public ori cu hotărârea judecătorească eliberată de către instanța de judecată.
Dacă un astfel de act nu a fost eliberat, chiar dacă moștenitorii pot folosi personal bunurile moștenite, nu vor putea să încheie contracte cu privire la aceste bunuri. Spre exemplu, dacă persoana decedată a fost proprietarul unui apartament, iar moștenitorii săi doresc să vândă apartamentul respectiv, încheierea contractului de vânzare nu este posibilă fără dezbaterea procedurii succesorale (în urma căreia moștenitorii devin ei proprietarii bunului), deoarece numai cel care este proprietar poate să își exprime acordul cu privire la înstrăinarea unui bun.
L.M.
