Indemnizația de creștere a copilului este un drept acordat persoanelor asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate în scopul îngrijirii copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap. Această indemnizație se acordă în baza Ordonanței de urgență nr. 110/2011 privind concediul și indemnizația lunară de creștere a copilului.
Beneficiarii indemnizației de creștere a copilului sunt persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) din OUG 110/2011, respectiv persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit, scrie legalbadger
De asemenea, pot beneficia de această indemnizație și persoanele care în cele 12 luni menționate anterior, s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
- au beneficiat de indemnizaţie de şomaj;
- au beneficiat de concedii medicale;
- au beneficiat de pensie de invaliditate;
- au beneficiat de concediu şi indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului;
- au efectuat sau efectuează serviciul militar pe bază de voluntariat, au fost concentraţi, mobilizaţi sau în prizonierat;
- frecventează, fără întrerupere, cursurile de zi ale învăţământului preuniversitar, sau, după caz, universitar la nivelul studiilor universitare de licenţă ori de master
- alte situații prevăzute de art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 110/2011
Concediul pentru creșterea copilului se acordă, la cererea părintelui, până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului. În cazul copilului cu handicap, concediul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Cererea pentru acordarea concediului și indemnizației de creștere a copilului se depune la primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti pe raza căreia solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, însoțită de următoarele documente:
- copia actului de identitate al solicitantului şi a certificatului de naştere al copilului;
- actele doveditoare care să ateste îndeplinirea perioadelor prevăzute de art. 2;
- dovada privind veniturile realizate, eliberată de angajator/plătitorul de venit sau de organele fiscale competente, ori declaraţia fiscală în cazul veniturilor pentru care legea fiscală nu prevede emiterea unei decizii de impunere din partea organului fiscal central;
- dovada privind suspendarea activităţii pentru perioada în care se solicită concediul pentru creşterea copilului;
- orice alte documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.
Indemnizația de creștere a copilului se acordă începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată. În cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente, indemnizația pentru creșterea copilului se acordă începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată.
Ce venituri se iau în calcul la indemnizația de creștere a copilului?
Așa cum am menționat anterior, indemnizația de creștere a copilului este un drept oferit persoanelor care, în ultimii doi ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri impozabile. Aceste venituri pot proveni din salarii și asimilate acestora, activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, activități agricole, silvicultură sau piscicultură. Pentru a beneficia de acest drept, veniturile trebuie să fie declarate și impozitate conform prevederilor Codului fiscal.
Cuantumul indemnizației lunare este calculat la 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din cei doi ani anteriori nașterii copilului. Totuși, legea stabilește un plafon minim și unul maxim, astfel încât suma nu poate fi mai mică decât valoarea rezultată din aplicarea unui coeficient de 2,5 la indicatorul social de referință, și nu poate depăși 8.500 de lei lunar.
Pentru a determina aceste venituri, sunt luate în calcul toate sursele care au fost supuse impozitului. În cazul persoanelor care au realizat venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activități independente, drepturi de proprietate intelectuală sau din sectorul agricol, se iau în considerare sumele încasate efectiv, după scăderea impozitului și a contribuțiilor sociale obligatorii. În situația celor care au beneficiat de indemnizații de asigurări sociale de sănătate sau au fost în concedii medicale plătite conform legislației în vigoare, aceste sume sunt, de asemenea, incluse în baza de calcul.
Un alt aspect important este recalcularea indemnizației în cazul în care beneficiarul poate dovedi, prin hotărâri judecătorești definitive sau adeverințe, că veniturile care au stat la baza acordării dreptului au fost rectificate. Dacă recalcularea conduce la un cuantum mai mare al indemnizației, beneficiarul va primi diferența pentru întreaga perioadă. Pe de altă parte, dacă recalcularea indică un cuantum mai mic, sumele încasate necuvenit trebuie returnate conform prevederilor legale.
L.M.
