Nimeni nu se arată interesat de achiziționarea bijuteriei arhitecturale din Zona Peninsulară a orașului de la malul mării: Casa Lescovar. De-a lungul timpului, casa din centrul Constanței a fost pusă în vânzare la Artmark Historical Estate, cu un preț de pornire de 1,5 milioane de euro, valoarea proprietății fiind stabilită între 1.750.000 – 2.000.000 de euro.
Cu toate că nu a fost achiziționată la prețul de 1,5 milioane de euro, prețul a crescut, iar de mai bine de un an, pe site-ul pe specialitate, suma cu care poate fi cumpărată Casa Lescovar este de 2 milioane de euro. Construită între anii 1913 și 1914, în debutul primului Război Mondial, vila este una dintre clădirile vechi și frumoase ale Constanței.
Suprafața terenului este de 500 de metri pătrați, imobilul având 23 de camere și șapte băi. Eclectismul este evident mai ales la nivelul fațadelor, fiecare dintre ele fiind realizată pornind de la un melanj de maniere arhitecturale. Vila de aproape 800 de metri pătrați, dispuși pe două etaje, parter și subsol, a fost, după Revoluție, sediul unei instituții bancare.
Clădirea este una dintre lucrările deosebite din portofoliul românesc al arhitectului francez E.P. Goué. Acesta a sosit în țară în 1912, în Constanța, pentru a proiecta Hotelul Palace, cea mai mare și mai modernă unitate de cazare a momentului de pe litoralul românesc. Îndrăgostit de zonă, Goué realizează, pe parcursul a mai multor ani, alte imobile, între care și Casa Lescovar.
Clădirea poartă numele primului proprietar, marelui antreprenor Francisc Lescovar, constructor din Constanța în perioada 1900 – 1920. Numele acestuia este legat de consolidarea taluzului, ridicarea primului sediu al Colegiului „Mircea cel Bătrân“, construirea actualului Tribunal (fostul Palat Regal).
„Supranumită Casa Lescovar, imobilul poartă numele primului proprietar și al marelui antreprenor Francisc Lescovar, membru de seamă al «breslei» constructorilor din Constanța anilor 1900 – 1920. Numele său este legat atât de ridicarea unor edificii rezidențiale (Zambaccian), dar mai ales de contribuții la modernizarea orașului: consolidarea malului, ridicarea primului stabiliment al Colegiului Mircea cel Bătrân, construirea Tribunalului (inițiat Palat Regal) ș.a. În ceea ce privește reședința proprie ridicată în preajma anilor 1913 – 1914, amplasamentul imobilului ne oferă date despre statutul constructorului, clădirea aflându-se între Hotel Palace și Cazino.
Colaborarea cu arhitectul E.P. Goué – care lucrase la Hotelul Palace – continuă și în cazul propriei reședințe, pe care o proiectează cu subsol, parter și două etaje. Stilul eclectic este grăitor pentru un imobil realizat dintr-un melanj de maniere ce diferă de la o fațadă la alta. Recuzita neoclasică este îmbinată pe alocuri cu un stil monumental sau Art Nouveau, produsul final fiind o vilă impresionantă și reprezentativă pentru zona rezidențială post-1900 din centrul Constanței“, relata regretata Doina Păuleanu în cartea Spectacolul modernităţii târzii, Vol. II.
Loredana MIHAI
