În ultima perioadă, au apărut câteva articole în presa locală și centrală prin care se avansează scenarii mai mult decât pesimiste legate de Rafinăria Petromidia. Bineînțeles, totul pe surse, pentru că vorbim de un subiect cu multe ramificații sociale și economice. Iar reacțiile din mediul on-line la unele dintre aceste articole sunt… suprinzătoare, ca să fim eleganți. Pe scurt, nu puțini sunt cei care vor ca rafinăria să fie naționalizată sau, mai rău, închisă de tot. Așa că, în rândurile de mai jos, facem un exercițiu de imaginație, să vedem care ar fi situația în eventualitatea închiderii celui mai mare angajator privat din regiune.
În primul rând, ne gândim la cele aproximativ 15.000 de locuri de muncă generate de activitatea rafinăriei. Peste 2.000 de oameni sunt angajați direct ai companiilor din Grupul KMG International și care lucrează în Petromidia, apoi vin locurile de muncă create indirect și cele induse: parteneri, contractori, furnizori, toți cei care depind, în mare măsură, de ce se petrece într-o rafinărie. De la firma care trimite oameni la cosit iarba din rafinărie, la transportatori, companii specializate de inginerie, companii care furnizează servicii de alimentație, transport personal etc.
Dacă stăm să ne gândim că toți acești oameni contribuie la veniturile familiilor lor (în unele cazuri, îl asigură integral), efectul este unul, și nu ne ferim de cuvinte mari, devastator: oameni în șomaj, dificultăți financiare, poate chiar exod din județul Constanța, către județe mai ofertante sau chiar peste hotare.
În al doilea rând, vorbim de o unitate care reprezintă peste 40% din capacitatea de rafinare din România. Ce înseamnă asta? Mai puțini carburanți pe piață, mari dificultăți să aduci benzină și motorină, posibile (dacă nu chiar certe) majorări ale prețurilor la pompă. Asta, pe primul palier.
Al doilea palier sunt produsele auxiliare. Cred că știm cu toții cozile kilometrice care se produc spre finalul anului pentru cocsul petrolier, pe care oameni îl folosesc să se încălzească, în special în mediul rural. Este doar un exemplu; să nu uităm, rafinăria produce și polimeri folosiți în aproape tot ce folosim zi de zi: solvenți, aditivi, componenți, sulf, sprijină inclusiv producția de bitum și hexan din Vega Ploiești, iar lista poate continua. Pentru că, vrem să recunoaștem sau nu, cam totul se trage din petrol.
Statistici interesante realizate anii trecuți de Direcția Județeană de Statistică arătau că, în perioadele de revizie generală, producția industrială din Constanța, dar și cifra de afaceri din industrie scad cu circa 25%. Adică, mai concret, când rafinăria este oprită, se cunoaște un gol semnificativ. Practic, Petromidia este responsabilă pentru un sfert din întreg sectorul industrial al județului nostru.
Să scoți, brusc, milioane de tone de produse petroliere anual de pe piață, ar avea un efect imens asupra stabilității energetice din România. O stabilitate care, în acest moment, depinde și de fluxurile constante de țiței kazah care vin spre noi din 2007, de la momentul preluării Rompetrol de către KazMunayGas. Și informațiile publice din ultimii ani arată că acest țiței kazah este folosit și de celelalte rafinării din țară. Un exit al kazahilor, speculat săptămâna trecută în câteva publicații locale și naționale, ar fi o lovitură grea pentru Statul Român și pentru specialiștii din domeniul enegetic.
Ajungem și la al treilea punct, care ține de bani. An de an, Rompetrol Rafinare (compania care operează Rafinăria Petromidia), contribuie la bugetul de stat cu peste 1,5 miliarde de dolari. În 2024, potrivit unei analize realizate de Iancu Guda, Rompetrol Rafinare a fost pe locul 3 în Top 10 al companiilor care, practic, susțin bugetul de stat al României. Cum s-ar descurca România cu o gaură în buget de circa 7 miliarde de lei, în fiecare an?
Cifra de afaceri a Rompetrol Rafinare este 50% – JUMĂTATE – din cifra de afaceri cumulată a mediului privat din județul Constanța. Nu o spunem noi, ci bilanțurile publicate de Ministerul Finanțelor, analizate de publicațiile economice din presa centrală.
Nu mai vorbim că ar fi în aer și investițiile de sute de milioane de dolari care trebuie făcute prin Fondul de Investiții în Energie Kazah-Român (FIEKR), deținut în proporție de 80% de KMG International.
Nu este un secret că Rompetrol Rafinare ar fi printre cele mai afectate, dacă nu chiar cea mai afectată companie de impozitul minim pe cifra de afaceri. Să zicem că o parte din supozițiile prezentate în acele articole „pe surse”, sunt adevărate, iar kazahii chiar se gândesc la un exit din România, sub presiunea unor politici fiscale care fac orice, numai să încurajeze investițiile nu. Ce se va întampla cu județul Constanța, cu întreaga regiune Dobrogea? Cum se poate acoperi golul din cifra de afaceri a județului, din locurile de muncă, din lipsa de produse petroliere?
Întrebările ar fi valabile și la nivel național, pentru că vorbim, așa cum scrie mai sus, de al treilea cel mai mare contributor la bugetul de stat. Cum vede Statul Român această situație? Consideră necesară o taxare care nici măcar nu ar aduce sume importante la buget sau chiar se gândește la soluții prin care să sprijne compania, așa cum a declarat ministrul Bogdan Ivan la începutul lunii? „Acolo e o problemă și am primit informațiile și nemulțumirile din partea conducerii actuale a companiei. Le analizăm și avem discuții foarte aplicate încă de acum două luni la Ministerul Finanțelor, la ANAF, pentru a vedea mecanismele prin care putem să-i sprijinim legal”, a declarat ministrul Energiei, într-o conferință din data de 2 septembrie.
În concluzie, nu este un secret că Petromidia este uneori mistificată în mediul on-line, poate și din cauza faptului că este un loc în care se câștigă bine, poate și din cauza valului „naționalist” care a cuprins o bună bucată din populație, oameni care consideră că străinii ar trebui să plece, să ne recâștigăm țara etc.
Poate ar fi indicat să privim mai obiectiv lucrurile, să ne uităm la faptul că rafinăria produce pentru România, în România, oferă locuri de muncă, și nu puține. Generază valoare în piață, contribuție la buget, stabilitate.
Chiar o vrem închisă? Răspunsul este în multe birouri, fie ele din mediul privat, dar mai ales de la stat, pentru că acesta este acționar cu 44,7% în Rompetrol Rafinare.
A.C.
