În cazuri de excepție durata concediului medical poate depăși durata maximă prevăzută de lege, însă începând cu cea de-a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de asemenea mai mare în cazul unor boli speciale şi pentru unele tipuri de arsuri care se stabilesc prin normele de aplicare a OUG 158/2005, inclusiv pentru perioada de recuperare, şi se diferenţiază după cum urmează:
- un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
- un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;
- pe toată perioada de tratament, până la vindecare, pentru tuberculoză;
- pe toată perioada de tratament, până la vindecare, pentru unele tipuri de arsuri stabilite prin lege.
Totodată, concediile şi indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă determinate de bolile infectocontagioase pentru care se instituie măsura izolării, se acordă până la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice şi paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.
Ca regulă, dacă bolnavul nu își recapătă capacitatea de muncă la expirarea duratelor de acordare a concediului medical, medicul primar sau, după caz, medicul specialist în afecţiunea principal invalidantă poate propune pensionarea de invaliditate, scrie legalbadger
Însă, în cazuri temeinic motivate de posibilitatea recuperării, medicul poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate şi menţinerii asiguratului în activitate. Important de menționat în acest caz este faptul că prelungirea concediului peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de Casa Naţională de Pensii Publice, împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare.
Astfel, deși legea limitează, ca regulă, concediul medical pentru incapacitate temporară de muncă la cel mult 183 de zile într-un an calendaristic, în cazuri justificate, medicul competent poate dispune prelungirea acestei durate peste maximul prevăzut de lege, în vederea recuperării bolnavului. Totodată, această durată poate fi depășită în cazul în care incapacitatea temporară de muncă este cauzată de boli speciale, expres prevăzute de lege.
L.M.
