Venitul minim de incluziune, introdus prin Legea nr. 196/2016, reprezintă o formă modernizată și integrată de sprijin financiar pentru persoanele și familiile aflate în situație de vulnerabilitate economică. Acest beneficiu de asistență socială are ca scop prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială, asigurând un nivel de trai minimal pentru cei mai defavorizați membri ai societății.
Criteriul principal pentru acordarea venitului minim de incluziune este reprezentat de nivelul veniturilor. Legea stabilește că pot beneficia de acest ajutor familiile și persoanele singure ale căror venituri nete lunare ajustate sunt de până la 700 de lei inclusiv. Acest prag reprezintă limita maximă de venituri pentru eligibilitate, însă cuantumul efectiv al ajutorului și componentele sale specifice depind de nivelul exact al veniturilor solicitantului.
Venitul net lunar ajustat se calculează prin aplicarea unor coeficienți de echivalență la venitul net lunar al familiei sau persoanei singure. Acești coeficienți sunt: 1 pentru primul adult din familie, 0,5 pentru fiecare alt adult și 0,5 pentru fiecare copil. Scopul acestor coeficienți este de a lua în considerare economiile de scală realizate în cadrul unei gospodării și de a reflecta mai corect nevoile diferite ale membrilor familiei în funcție de vârstă.
Venitul minim de incluziune este compus din două componente principale:
Ajutorul de incluziune
Această componentă este destinată asigurării necesităților zilnice de viață pentru familiile cu venituri foarte reduse. Ajutorul de incluziune se acordă familiilor cu venituri nete lunare ajustate de până la 275 de lei inclusiv. Pentru persoanele singure cu vârsta de cel puțin 65 de ani, limita de venituri pentru acordarea ajutorului de incluziune este mai ridicată, de 400 de lei.
Cuantumul maxim al ajutorului de incluziune este de 275 lei pe lună pentru o familie. În cazul persoanelor singure vârstnice (peste 65 de ani), cuantumul maxim este de 400 de lei pe lună. Suma efectivă primită se calculează ca diferență între acest cuantum maxim și veniturile nete ale familiei sau persoanei singure.
Ajutorul pentru familia cu copii
Această componentă are ca scop prevenirea riscului de sărăcie a copilului și stimularea participării acestuia în sistemul de educație. Ajutorul pentru familia cu copii se acordă familiilor cu venituri nete lunare ajustate de până la 700 de lei inclusiv.
Cuantumul ajutorului pentru familia cu copii variază în funcție de numărul de copii și nivelul de venituri al familiei. Pentru familiile cu venituri sub 275 lei, cuantumurile lunare sunt:
– 107 lei pentru familia cu un copil.
– 214 lei pentru familia cu 2 copii.
– 321 de lei pentru familia cu 3 copii.
– 428 de lei pentru familia cu 4 copii sau mai mulți.
Pentru familiile cu venituri între 276 lei și 700 lei, cuantumurile sunt mai mici, variind de la 85 lei pentru un copil până la 340 lei pentru 4 sau mai mulți copii.
În plus, legea prevede cuantumuri mai mari pentru familiile monoparentale, recunoscând astfel vulnerabilitatea crescută a acestora.
Este important de subliniat că la stabilirea venitului net lunar al familiei nu se iau în calcul anumite categorii de venituri. Acestea includ:
– alocația de stat pentru copii;
– burse școlare și alte forme de sprijin financiar pentru educație;
– sumele primite ca zilier sau prestator casnic;
– ajutoarele de urgență;
– stimulentul educațional (tichetul social pentru grădiniță);
– ajutorul pentru încălzirea locuinței și suplimentul pentru energie.
De asemenea, pentru a stimula ocuparea forței de muncă și tranziția de la asistență socială la independență economică, legea prevede că 50% din veniturile obținute din salarii de membrii familiei, dar nu mai mult de 500 lei pe familie, nu se iau în considerare la stabilirea venitului net. Această prevedere vizează evitarea „capcanei sărăciei”, situația în care beneficiarii de asistență socială sunt descurajați să muncească de teama pierderii ajutoarelor.
Pe lângă condiția de venituri, pentru a beneficia de venit minim de incluziune trebuie îndeplinite și alte criterii de eligibilitate. Persoanele apte de muncă trebuie să fie înregistrate la agenția de ocupare a forței de muncă și să nu fi refuzat un loc de muncă sau participarea la servicii de stimulare a ocupării și formare profesională. Această condiție nu se aplică persoanelor care au în îngrijire copii mici, persoane cu handicap sau vârstnici dependenți, celor care urmează o formă de învățământ la zi sau celor încadrate în muncă.
De asemenea, familiile nu trebuie să dețină anumite bunuri considerate că ar putea produce venituri, lista acestora fiind stabilită prin normele de aplicare a legii. Această prevedere urmărește să asigure că ajutorul ajunge la cei care au cu adevărat nevoie de el, scrie legalbadger
Procedura de solicitare a venitului minim de incluziune implică depunerea unei cereri la primăria de domiciliu sau reședință. Cererea trebuie însoțită de acte doveditoare privind componența familiei și veniturile realizate. Primarul emite o dispoziție de acordare sau respingere a dreptului, iar plata efectivă se face de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială.
Cuantumul venitului minim de incluziune se recalculează periodic, beneficiarii având obligația să comunice orice modificare intervenită în situația lor în termen de maximum 15 zile. De asemenea, la fiecare 6 luni, beneficiarii trebuie să depună o nouă declarație pe propria răspundere privind componența familiei și veniturile realizate.
În concluzie, venitul minim de incluziune reprezintă un instrument de protecție socială, care ia în considerare multiple aspecte ale situației beneficiarilor. Prin stabilirea unor praguri de venituri și cuantumuri diferențiate, precum și prin integrarea mai multor forme de sprijin, legea urmărește să asigure un nivel de trai minimal și să prevină excluziunea socială pentru categoriile cele mai vulnerabile ale populației. Totodată, prin diverse mecanisme, se încearcă stimularea ocupării și evitarea dependenței pe termen lung de asistență socială. Implementarea eficientă a acestei legi poate contribui semnificativ la reducerea sărăciei și la îmbunătățirea calității vieții pentru cei mai defavorizați membri ai societății românești.
L.M.
