Centrala nucleară a fost oprită, iar nivelul scăzut al Dunării complică reluarea funcționării instalațiilor. Centrala este principala sursă de energie termică a orașului Cernavodă, iar oprirea acesteia îi afectează direct pe locuitori care riscă să rămână fără căldură și apă caldă la iarnă. Primarul din Cernavodă, Liviu Negoiță, a declarat pentru Focus Press că încearcă, în colaborare cu reprezentanții Centralei Nucleare să găsească soluții pentru ca locuitorii să aibă căldură și apă caldă în viitorul apropiat, sistemul de termoficare depinzând în totalitate de centrala nucleară.
Orașul Cernavodă nu are rețea de gaze
Liviu Negoiță a reiterate încă o dată dependența sistemului de termoficare din Cernavodă de Centrala Nucleară: ”Sistemul de termoficare din Cernavodă depinde în totalitate de centrala nucleară, de la care preia agentul termic primar, în timp ce primăria se ocupă doar de distribuție. Fără agent termic primar, distribuția nu este posibilă. Mulți întreabă de ce nu se apelează la alte surse, însă orașul nu are rețea de gaze. În plus, punctele termice din oraș sunt de dimensiuni mici și sunt dotate exclusiv cu schimbătoare de căldură care transformă agentul termic primar în agent secundar, reducându-i temperatura pentru a fi distribuit cetățenilor. Aceste puncte termice nu au cazane clasice de încălzire a apei și nu pot fi transformate peste noapte pentru a funcționa pe bază de gaze, păcură sau lemne; sistemul este complet automatizat și conceput exclusiv pentru a funcționa integrat cu centrala nucleară. Deși există discuții purtate cu Centrala Nucleară privind posibilitatea găsirii unor alternative de sprijin pentru locuitori în situații de alarmă sau urgență, acestea se poartă la nivel tehnic pentru a vedea dacă există sau nu posibilități reale, fără a fi vorba deocamdată de nimic concret.”
Singura sursă de energie termică viabilă a fost și rămâne centrala
Primarul din Cernavodă a declarat că diferența de preț între actualul sistem și o eventuală trecere la gaze ar fi una uriașă: ”Situația legată de lipsa gazelor este strâns legată de faptul că orașul a beneficiat de cel mai ieftin agent termic primar furnizat de centrală, motiv pentru care nimeni nu ar fi trecut pe gaze, diferența de cost fiind uriașă (de exemplu, un apartament cu două camere plătește în jur de 300 de lei la sistemul centralizat față de sume mult mai mari pentru gaze). Aproximativ trei sferturi dintre cetățeni sunt racordați la centrală, în timp ce câteva cartiere de case nu sunt conectate din cauza capacității limitate a agentului termic primar. Totuși, începând cu august 2027, centrala nucleară va pune în funcțiune un nou punct termic interior, care va avea capacitatea necesară pentru a asigura agentul termic pentru întregul oraș. De-a lungul timpului, deși s-au purtat discuții încă de acum șapte-opt ani cu reprezentanții centralei pentru a găsi o modalitate de a aduce gaze în zonă, principala problemă economică rămâne lipsa unui consumator industrial mare care să justifice o astfel de investiție din partea statului sau a unui privat. Fără un consumator puternic – așa cum a fost cazul la Medgidia cu marii consumatori industriali – recuperarea unei asemenea investiții ar dura o sută de ani. De aceea, singura sursă de energie termică viabilă a fost și rămâne centrala, care timp de 30 de ani a funcționat fără probleme majore”, a declarat Liviu Negoiță.
Pentru ca centrala să poată funcționa în perioade de secetă, este nevoie ca nivelul Dunării să crească pe cursul superior
Edilul a explicat și de ce situația de acum este una excepțională, în 30 de ani nefiind probleme: ”În privința situației actuale legate de nivelul Dunării și de funcționarea centralei, eventualele probleme trebuiesc tratate cu realism: dacă nu au fost probleme în 30 de ani, nu se justifică investiții de sute de milioane de euro pentru un eveniment rar. Între timp, cetățenii se descurcă folosind alternative casnice, cum ar fi aparatele de aer condiționat sau boilerele. Pentru ca centrala să poată funcționa în perioade de secetă, este nevoie ca nivelul Dunării să crească pe cursul superior, în Austria. Ținând cont că viteza curentului Dunării este de până la 15 km/h, iar distanța de la Baziaș până la Cernavodă este de aproximativ 800 de kilometri, apei îi ia în jur de două săptămâni (14 zile) să parcurgă acest traseu. Prin urmare, o ploaie locală sau o creștere de moment în sudul țării nu aduce nicio schimbare imediată; este nevoie ca debitele să crească în mod susținut pe sectorul superior pentru ca nivelul să se simtă la Cernavodă după două săptămâni”, a mai spus Negoiță.
Virgil STOIAN
