Cora Pearl se dezvăluia nud publicului la petrecerile oraganizate în Parisul mijlocului de secol al XIX-lea. Comportamentul său scandalos a devenit un simbol al decadenţei celui de-Al Doilea Imperiu Francez.
Cea care avea să fie cunoscută drept Cora Pearl a fost botezată Emma Elizabeth Crouch. A văzut lumina zilei într-o familie modestă din Portsmouth, Anglia, cel mai probabil în jurul anului 1835, deşi în memoriile sale pretindea a fi cu şapte ani mai tânără, susţinând că anul naşterii era 1842.
S-a dedicat plăcerilor carnale
În centrul lumii culturale, ce abunda în poeţi, artişti, muzicieni şi petrecăreţi, curtezana Cora Pearl era o apariţie de senzaţie, cu talia ei minusculă şi bustul generos. Aprigă, exuberantă, pasională şi degajată, s-a dedicat plăcerilor carnale, bucurându-se de numeroşi clienţi. Unii dintre ei i-au devenit protectori şi au copleşit-o cu bani şi daruri.
Printre amanţii săi influenţi s-au numărat moştenitorul tronului Olandei, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, ducele de Morny, sau Jérôme Bonaparte, vărul împăratului, cu care a avut, de altfel, cea mai îndelungată relaţie, scrie historia.ro
Graţie generozităţii iubiţilor său, la finele anului 1864 ajunge să locuiască la Castelul Beauséjour, unde organizează petreceri somptuoase şi duce o viaţă extravagantă: purta cele mai scumpe bijuterii şi rochii, şi-a instalat o baie din bronz, şi-a vopsit pudelul pentru a se asorta cu culoarea rochiei sale, făcea baie în şampanie. Pasionată de cai, Cora a ajuns să deţină nu mai puţin de 60 de exemplare, precum şi o flotă de căruţe.
Izbucnirea războiului franco-prusac a însemnat declinul „carierei” extravagante şi promiscuităţii curtezanei. S-a întors în Anglia, însă din cauza reputaţiei sale, i-a fost refuzată cazarea la hotel. Revenită la Paris, a descoperit că evervescenţa capitalei pălise în faţa austerităţii conservatoare; extravaganţa ei nu mai impresiona pe nimeni şi numărul celor dispuşi să îi plătească facturile era tot mai mic.
Înglodată în datorii, în 1872, Cora îl întâlneşte pe mai tânărul şi bogatul Alexandre Duval, pe care îl stoarce de bani şi îl părăseşte în momentul în care nu o mai poate susţine financiar.
Este nevoită să îşi vândă proprietăţile, caii, bijuteriile şi tablourile, ajungând, în 1885, să locuiască într-o pensiune.
Un an mai târziu şi-a publicat memoriile, însă volumul nu s-a bucurat de succes. S-a îmbolnăvit de cancer intestinal şi a murit în 8 iulie 1886, la 51 de ani. A fost înhumată în Cimitirul Batignolles din Paris, câţiva dintre iubiţii săi acoperind în mod anonim costurile înmormântării.
L.M.
