După ce Halim Atma, capul rețelei din dosarul „Comisarii“, care a făcut vâlvă în urmă cu circa 15 ani, la Constanța, a fost încarcerat, în urmă cu mai mulți ani, pentru infracțiuni grave, acesta a speculat un viciu de procedură și a reușit, cumva, să agite apele, din nou, pe la instanțe. El a contestat executarea pedepsei invocând, probabil, singurul aspect la care nu s-au gândit autoritățile.
Ca să fie înțeleasă situația, facem un scurt istoric al acestui caz vechi de circa 20 de ani. Se întâmpla în perioada 2004 – 2007, când un grup infracțional organizat, format din mai mulți indivizi – Irfan Amza, Sefedin Ziadin, Alexandrina Pop, Sefica Iasim şi Ştefan Bleambă –, coordonați de Halim Atma, au pus în aplicare o metodă ingenioasă, dar ilegală de a face bani mulți, bazată pe tâlhărie, lipsire de libertate și șantaj.
Ei s-au organizat într-un grup de așa-ziși oameni de afaceri și atrăgeau alți antreprenori din Turcia, prin oferirea unor perspective de afaceri deosebit de avantajoase în domeniul turismului din Constanța. Astfel, victimele erau așteptate la aeroport, chiar de unii membri ai grupului, conduse în restaurante sau cluburi de noapte, pentru stabilirea coordonatelor „colaborării“, ba li se ofereau și „fetițe“, în locuințe sau vile închiriate anterior în acest scop, de către inculpați.
După ce victimele erau lăsate în compania prostituatelor, alți membri ai grupului pătrundeau cu forța în locuințele respective și, deghizați în polițiști care ar fi constatat comiterea unor fapte incriminate de legislația din România, respectiv raporturi sexuale cu minore sau trafic de droguri, treceau la percheziționarea victimelor și a încăperilor în care susțineau că ar fi găsit droguri, după care se arătau dispuși să negocieze rezolvarea situației, pentru sume cuprinse între 30.000 și 40.000 de euro.
În aceste împrejurări, victimele erau sechestrate pe perioade de până la 48 de ore, timp în care, supuse unor violențe fizice și psihice, erau determinate să ia legătura cu rudele lor din Turcia sau cu partenerii lor de afaceri, pe care chiar inculpații îi dirijau pentru trimiterea sumelor de bani pretinse, pe numele unor persoane din România. Ulterior, cetățenii străini erau transportați în afara teritoriului țării, de regulă în Bulgaria, pentru a nu putea sesiza autoritățile române.
Printre victime se numără și Selcurkan Yecta Mustafa, proprietarul Hotelului Eirdir din stațiunea Isparta din Turcia.
Condamnați la ani mulți de detenție
Odată ce autorităţile române au intrat pe fir, grupul a ajuns după gratii. Într-un final, după parcurgerea etapelor procesuale, indivizii au fost condamnați la ani grei de detenție.
Curtea Supremă a dispus condamnarea inculpaţilor după cum urmează: Halim Atma – 24 de ani, Irfan Amza şi Mircea Constantin Moroianu – 17 ani, Sefedin Ziadin – 8 ani, Alexandrina Pop – 5 ani, Ștefan Bleambă şi Iasim Sefica – 3 ani de închisoare, toate pedepsele urmând a fi executate în regim de detenţie.
Lipsa CNP-ului, motiv de contestație
După ce a executat o parte din pedeapsă, Halim Atma, cel care mai fusese condamnat și înainte, pentru infracțiuni similare, și avea cazier, a formulat o contestație la executare, în februarie a.c., iar aceasta a fost admisă joi, 31 octombrie. Cum a fost posibil? Simplu: prin invocarea unui viciu de procedură.
După ce a fost condamnat definitiv, în 2011, și a executat circa 13 ani de închisoare, instanța a stabilit că individul nu trebuia încarcerat în România, întrucât nu erau întrunite toate condițiile prevăzute de procedura penală. Mai exact, nefiind cetățean român și având dreptul de ședere expirat la data comiterii faptelor, el nu putea executa pedeapsa în România și ar fi trebuit extrădat, pentru ispășirea pedepsei în țara natală: Turcia.
Această decizie a fost luată în ultima zi a lunii octombrie, la Judecătoria Tulcea (detalii AICI).
Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată. Până la pronunțarea unei decizii definitive, Halim Atma va rămâne, în continuare, închis în Penitenciarul Tulcea.
Daniel ALBU
