În „inima” Constanţei au existat clădiri despre care probabil că nu aţi mai auzit până acum. Zona Peninsulară, care ne fascinează cu salba de imobile vechi, cu arhitectură impunătoare, a fost şi mai bogată din acest punct de vedere. O parte dintre clădiri a fost rasă de pe suprafaţa pământului, la solicitarea lui Nicolae Ceauşescu, care dorea reconfigurarea zonei.
Vom discuta în această ediție despre frontul estic al Pieței Ovidiu, centrul vechi al orașului. Este vorba despre o serie de clădiri superbe, cu o arhitectură impresionantă, ridicate prin anii 1900 de către un arhitect cu idei noi, moderne, un tânăr talentat de origine austriacă, Adolf Linz, care odată ajuns la Constanța, s-a îndrăgostit de fiecare colțișor al urbei.
Clădirile la care ne referim au fost ridicate chiar în locul în care astăzi tronează o clădire „urâtă”, un mastodont neterminat, cât şi pe locul unei parcări de lângă actualul restaurant Pizzico.
Imobilele demolate la care facem referire sunt pomenite în arhive după cum urmează: Torosian, bijuteria art-nouveau a grecului Logaridis, Casa lui Constantin Nichifor, Palatul evreului Ben Takvor, Hotelul Elita.
Despre aceste clădiri ne-a relatat istoricul de artă Doina Păuleanu, care a pus la dipoziţia ziarului Focus Press şi imagini din trecut cu imobilele evocate în articol.
„Piața Ovidiu a fost zona centrală o lungă perioadă pentru că, de fapt, orașul se mărginea la dimensiunile peninsulei. Partea cea mai îngustă a peninsulei o reprezintă Piața Ovidiu – de acolo două forme trapezoidale care se suprapun una peste alta se lărgesc și formează mai multe străzi sub formă de evantai. A fost considerată o piață centrală, un loc simbolic, care semăna cu centrul unei funde, așa spunea Ion Marin Sadoveanu, că de acolo panglicile unei funde se dezvoltă străzile în sus și în jos. În orice caz, a fost o zonă centrală care a interesat întotdeauna pentru spațiul deținut și pentru valoarea simbolică pe care putea să o conțină această piață. De aceea, clădirile care s-au construit în piața Ovidiu au fost foarte importante, dar cel mai important lucru a fost, de departe, statuia lui Ovidiu amplasată în 1887 acolo. Asupra acestei amplasări s-a discutat foarte mult pentru că o parte din locuitorii orașului îl vedeau pe Ovidiu la marginea mării, privind către mare și implicit către zona de unde venise exilat de împăratul Augustus, care se numea Piața Independenței pe atunci (…) Trebuie spus că Piața Ovidiu era mai îngustă decât o știm noi astăzi, pentru că din ea existau două străduțe laterale, Neptun și Tetis, iar pe partea estică exista un tronson întreg de clădiri care se construise începând cu 1900, înlocuind clădiri mai vechi, ce aveau să fie socotite de cea mai înaltă reprezentativitate, alcătuind cumva stilul peninsulei și a Constanței în ultimă instanță, pentru că ele reprezintă un reper de arhitectură (…) În partea nordică se ridică o serie de clădiri reprezentative ale celor mai importanți comercianți din acea vreme. Acestea au avut, în afară de funcție comercială, şi cea de hoteluri, dar și o valoare simbolică pentru că erau, nu numai reprezentative, dar aveau și la parter, toate, restaurante care își trimiteau toate mesele și scaunele către centrul pieței Ovidiu, de așa manieră încât, dacă te plimbai, te plimbai ușor printre mese și scaun. Acolo se aduna protipendada, care se îmbrăca frumos, se interesa de tot ce înseamnă modă. Doamnele puteau să-și achiziționeze toaletele, fie din magazinele Constanței, fie direct din capitalele țărilor europene. Doamnele aveau posibilitatea să frecventeze o cofetărie după amiaza, Pariziana, acolo se aduna toată lumea bună a Constanței. De asemenea celelalte case au fost foarte importante, dar prima dintre ele s-a numit Casa Torosian și, în funcție de spațiul avut la dispoziție, ea s-a așezat ușor oblic față de linia țărmului. În anii 1900 a fost construită această casă, în stil eclectic, dar cu elemente de secesiune vieneză, cu un restaurant la parter care a supraviețuit foarte multă vreme”.
Arhitectul care a proiectat cele mai multe clădiri de pe aripa de est a fost Adolf Linz, despre care istoricul spune: „Era de origine austriacă, şi-a făcut studiile în țara natală, a ajuns la București, de unde a venit la Constanța și în cele din urmă s-a stabilit aici fiind responsabil pentru cele mai multe planuri de case din Constanța, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și terminând aproximativ cu Primul Război Mondial”.
Au mai fost construite și alte clădiri, proiectate tot de Adolf Linz: „Alte două construcții, unul devine hotelul Elita, unde se va desfășura viața de noapte a Constanței pe de-o parte, și pe cealaltă parte diurnă, legată de restaurant. Din păcate, au dispărut toate edificiile despre care vorbim. A existat și una proiectată în 1907 de Daniel Renard, cel care a proiectat Cazinoul din Constanța. Am avut șansa să descopăr în arhive și să îi atribui o operă, pentru că părea cumva arhitectul unei singure capodopere, dar n-a fost așa. A făcut un edificiu care se adaptează stilului pieței Ovidiu cu elemente de art nouveau din Franța”.
Despre distrugerea frontului estic, Doina Păuleanu spune că s-a săvârșit treptat și s-a desăvârșit în anul 1985, fără o logică extraordinară: „Acest front estic oprea vânturile dinspre mare, pe de-o parte și configura un spațiu intim”.
Din nefericire, despre acest front estic nu foarte multă lume știe, dăinuind doar prin fotografiile rămase în arhive.
Cert este că Piața Ovidiu, odinioară Piața Independenței, s-a transformat cu timpul într-o zonă a orașului în care clădirile cu bulină roșie, cu risc la cutremur, stau să cadă. Sunt şi câteva clădiri renovate, readuse la lumină, despre care vă vom vorbi în ediţii viitoare.
Loredana MIHAI
sursa foto: Arhitect Radu Cornescu
Aţi scris greşit anul inaugurării statuii lui Ovidiu, 1886, în loc de 1887, aş cum corect spune şi dna Doina Păuleanu!