Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța ne oferă astăzi o incursiune în istoria culturală și urbanistică a orașului, readucând în atenția publicului evenimentele care au marcat începutul de an în Constanța de acum aproape un secol.
Cazinoul Constanței, simbol al vieții culturale și mondene, nu era rezervat doar sezonului estival. În anii 1920, chiar și în lunile de iarnă, porțile monumentale ale edificiului se deschideau pentru spectacole de operetă și alte manifestări artistice.
În seara de 2 ianuarie 1927, Sala Cazinoului a fost scena unui adevărat regal muzical. Compania de operă condusă de Vasile Rabega – sau, după unele surse, Nicolae Rabega, ambii originari din Craiova și cunoscuți artiști ai vremii – a prezentat opereta Sylvia, compusă de Francis Molnar.
Ziarul Dacia consemna în pagina următoare: „Aseară, în Sala Cazinoului, ansamblul de peste 45 de persoane, cu orchestra sub bagheta maestrului Blum și corul excelent, a oferit o reprezentație minunată. Montarea și costumele au fost ireproșabile, iar sala arhiplină a răsplătit cu aplauze interpreții, bisând câteva dintre cele mai plăcute bucăți muzicale”.
Astfel, începutul de an aducea constănțenilor nu doar spectacole și divertisment, ci și un prilej de întâlnire cu arta și cultura. Această tradiție culturală sublinia rolul Cazinoului nu doar ca reper arhitectural, ci și ca spațiu al identității și rafinamentului urban.
Edili care au modelat Constanța modernă
Alături de evenimentele culturale, Muzeul aduce în atenție și contribuțiile primarilor și personalităților civice care au definit orașul în secolele XIX și XX.
Mihail Coiciu (1842–1914) a fost primar al Constanței în patru mandate, între 1886 și 1910. Sub conducerea sa, orașul a cunoscut primele planuri de parcelare și dezvoltare urbană, iar zonele destinate familiilor tinere și veteranilor de război au pus bazele cartierului care, mult mai târziu, a purtat numele său. Tot Coiciu este responsabil pentru construirea primului sediu de primărie al Constanței, clădire care, după 1906, a devenit Palatul Poștei și, astăzi, găzduiește Muzeul de Artă Populară.
Alexandru Belcik (mandat 1891–1892), avocat și primar timp de câteva luni, a luat decizii de mare impact pentru dezvoltarea orașului: a propus demolarea Cazinoului vechi grav avariat de furtuni și inițierea unui proiect ambițios pentru un nou Cazinou care să rivalizeze cu cele din Vestul Europei. De asemenea, Belcik a avut ideea creării stațiunii Mamaia, proiect pe care l-a continuat și concretizat ulterior fostul său coleg, Ion Bănescu (1851–1909). Bănescu, profesor, avocat și politician, a condus orașul între 1905 și 1907 și este recunoscut pentru realizările urbanistice și inaugurarea stațiunii Mamaia în august 1906, contribuind decisiv la dezvoltarea turistică a Dobrogei.
Un alt personaj marcant, George Benderly (1865–1932), avocat, fost primar și senator, s-a remarcat prin implicarea sa socială și caritabilă. El a donat sume considerabile pentru orfanii din război și întreaga sa bibliotecă, de 703 volume, Curții de Apel Constanța. Gesturile sale au demonstrat cum responsabilitatea civică și implicarea în comunitate au fost valori de referință pentru elitele orașului.
Constanța, între cultură și dezvoltare urbană
Astfel, începutul de an în Constanța nu se limita la festivități sau spectacole. Orașul era modelat simultan de evenimente culturale – precum recitalurile și operetele de la Cazinou – și de deciziile ediliilor care urmăreau modernizarea infrastructurii, dezvoltarea urbană și bunăstarea comunității.
De la Cazinoul care găzduia spectacole de operetă în anii `20, până la parcelarea terenurilor și crearea stațiunilor turistice, Constanța a fost mereu un oraș al inovației și al spiritului civic.
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța reamintește astfel că fiecare început de an poate fi o ocazie de a descoperi poveștile ascunse ale orașului, atât prin artă, cât și prin faptele celor care l-au construit.
Constanța, o sută de ani de la ridicarea de la comuna urbană la rang de municipiu
Acum exact o sută de ani, pe 1 ianuarie 1926, a intrat în vigoare Legea nr. 95 privind unificarea administrativă a statului român. Actul normativ fusese adoptat anterior de Parlament, în baza Decretului nr. 1972 din 13 iunie 1925, și publicat pe 14 iunie 1925.
Ca urmare a acestei legi, Constanța a fost ridicată la rangul de municipiu, revenindu-i astfel un titlu pe care Tomisul antic îl deținuse cu aproape 18 secole în urmă, în perioada stăpânirii romane.
La începutul secolului XX, statutul de municipiu era acordat doar orașelor care, prin numărul de locuitori și prin importanța lor economică sau culturală, influențau semnificativ dezvoltarea generală a statului. Constanța, mare port aflat în plină dezvoltare după Primul Război Mondial, îndeplinea pe deplin aceste criterii.
Acum exact o sută de ani, pe 1 ianuarie 1926, a intrat în vigoare Legea nr. 95 privind unificarea administrativă a statului român. Actul normativ fusese adoptat anterior de Parlament, în baza Decretului nr. 1972 din 13 iunie 1925, și publicat pe 14 iunie 1925.
Prin această lege, teritoriul României era reorganizat administrativ, județele devenind unități principale, iar acestea incluzând comune rurale și urbane.
Astfel, municipiul Constanța era în același timp și comună urbană, reședință de județ. Termenul de „comună” a dat naștere unor denumiri de clădiri care se păstrează până astăzi și pot ridica întrebări: Cazinoul Comunal sau Palatul Comunal, fosta Primărie a orașului, astăzi sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în Piața Ovidiu nr. 12.
Până în 1926, regiunile istorice ale României Mari aveau diviziuni diferite, modelate după imperiile și regatele care le stăpâniseră: județe în Regatul României (Moldova, Muntenia, Oltenia și Dobrogea), zemstve în Basarabia, comune politice în Bucovina și comitate în Transilvania.
Prin Legea pentru unificare administrativă, toate aceste diviziuni au primit statutul de județe, România ajungând să numere 71 la nivel național. Dobrogea era împărțită în patru județe: Constanța, Tulcea, Caliacra și Durostor; ultimele două făceau parte din Dobrogea de Sud, Cadrilaterul, integrată în România încă din 1913.
În anul în care a devenit municipiu, Constanța avea peste 50.000 de locuitori (recensământul oficial din 1930 consemnând 59.164), iar județul avea aproximativ 250.000 de locuitori (253.093 la recensământul din 1930). Dobândirea statutului de municipiu a permis orașului să preia conducerea administrativă asupra localităților învecinate, precum Brătianu și Anadolchioi, care ulterior au fost integrate și transformate în cartiere ale Constanței. Primarul de atunci era doctorul Nicolae Mărgărinț, membru al Partidului Liberal, aflat la primul său mandat.
De asemenea, pe 1 ianuarie 1926, România se confrunta și cu o criză dinastică. În aceeași zi, regele Ferdinand a convocat la Sinaia Consiliul de Coroană și a acceptat renunțarea la tron a principelui moștenitor Carol, numindu-l urmaș pe principele Mihai. După moartea regelui Ferdinand în 1927, micul Mihai I a devenit rege, țara fiind guvernată de un Consiliu de Regență. Carol s-a întors în România în 1930, și-a detronat propriul fiu și a devenit regele Carol al II-lea (1930–1940).
Pe 1 ianuarie 1940, în ultimul său an de domnie, Carol al II-lea s-a aflat la Constanța, unde ziarul local „Dacia” nota: „Primul ostaș al Țării a petrecut Anul Nou în mijlocul soldaților din Regimentul de Călărași”. Monarhul a fost primit cu pâine și sare și a petrecut câteva ore la Primărie (actualul muzeu), în Piața Ovidiu.
Un alt eveniment marcant pentru Constanța a fost primul Revelion organizat într-un restaurant local, la Luther, în noaptea dintre 31 decembrie 1930 și 1 ianuarie 1931, în Piața Independenței nr. 7. Localul, condus de Iancu D. Mungiuri, se promova ca „cel mai mare și elegant local familiar” și a organizat „marele eveniment al Constanței pe anul 1930”. Seara a fost un real succes, cu o atmosferă veselă și distractivă, iar experiența a fost repetată și în Revelionul 1931/1932, cu muzică live – două formații, militară și jazz, și șampanie servită publicului.
Spectatorii au avut parte și de surprize artistice, precum recitalul celebrilor actori danezi Pat și Patachon (Harald Madsen și Carl Schenstrom), vedete ale filmului mut, care i-au încântat pe constănțeni cu glumele lor. Denumirea „Pat și Patachon” rămâne și astăzi asociată cu un cuplu cu fizic și temperament contrastante.
Tot atunci, Constanța a văzut și spectacole de păpuși și marionete de la celebrul Teatru Olimpia din Paris, cu peste 150 de păpuși și 300 de costume, precum și recitaluri ale sopranei Gloria și ale Duo Selitti, artiști internaționali aduși cu mari sacrificii din Italia.
Alexandra VASILE
