Medicina din ambulatoriu reprezintă una dintre cele mai importante, dar constant neglijate componente ale sistemului de sănătate din România. Este spațiul în care se întâlnesc prevenția, diagnosticul precoce, monitorizarea bolilor cronice și tratamentul majorității afecțiunilor care nu necesită internare. Este medicina care ține spitalele funcționale, care reduce costurile uriașe ale internărilor evitabile și care oferă pacienților acces rapid, specializat și uman la îngrijire medicală.
Statistic, peste 70–80% dintre problemele de sănătate ale populației sunt rezolvate în prespital: în cabinete de ambulatoriu, policlinici, centre de diagnostic și tratament.
Aici se gestionează bolile cardiovasculare, diabetul, afecțiunile respiratorii, oncologia în fazele de urmărire, bolile neurologice, reumatologice, endocrine, psihiatrice, ORL, oftalmologice și multe altele.
Fără ambulatoriu, spitalele se transformă rapid în unități sufocate, incapabile să facă față fluxului de pacienți, iar medicina de urgență devine normă în loc să fie excepție.
Cu toate acestea, ambulatoriul a fost tratat ani la rând ca un sector marginal: subfinanțat, lipsit de predictibilitate, împovărat fiscal și ignorat în deciziile strategice.
Medicii din ambulatoriu funcționează într-un cadru economic fragil, în care tarifele decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu reflectă costurile reale ale actului medical, investițiile în aparatură, personal, chirii, utilități și obligații fiscale tot mai mari.
În timp ce discursul public vorbește despre „optimizare”, „eficiență” și „reforme”, realitatea din teren este una a supraviețuirii de la o lună la alta.
Mai grav, ambulatoriul este adesea folosit ca țap ispășitor: demonizat în spațiul public, suspectat de fraudă, acuzat de ineficiență sau de „consum inutil” de resurse.
Această retorică nu doar că este nedreaptă, dar este și periculoasă. Ea erodează încrederea pacienților, alungă medicii competenți și creează premisele colapsului unui segment esențial al sistemului sanitar.
Promisiunile repetate privind corectarea finanțării ambulatoriului, creșterea valorii punctului, stabilitatea contractuală, recunoașterea rolului strategic, au fost amânate, diluate sau anulate prin acte normative succesive.
În paralel, taxele și costurile au crescut, iar presiunea administrativă s-a accentuat. Rezultatul este previzibil: cabinete care se închid, liste de așteptare mai lungi, pacienți redirecționați inutil către spitale și medici care aleg să plece din sistem sau din țară.
A crede că ambulatoriul poate fi înlocuit prin „redistribuirea” forțată a medicilor de spital, prin ore suplimentare neplătite sau prin decizii administrative luate peste noapte este nu doar o eroare de politică publică, ci o dovadă de neînțelegere profundă a medicinei. Medicina nu se face prin ordonanțe de urgență, iar actul medical nu poate fi improvizat fără consecințe dramatice asupra pacienților.
Textul de mai jos este un strigăt de alarmă al Consiliului director al A.P.M.A., chiar de sărbători, un apel disperat al unei părți a sistemului care încă funcționează, dar care este împinsă deliberat spre colaps. Este vocea celor care tratează zilnic pacienți reali, cu boli reale, într-o țară reală, dincolo de grafice, promisiuni și discursuri festive:
„De Crăciun, ca hoții!
Guvernul minte. Premierul minte. Minte apăsat, așezat, încruntat. Minte cu metodă.
Ambulatoriul de specialitate, sfertul ăla din numărul total al doctorilor din România, a fost trădat din nou. În vară au spus că se corectează o nedreptate recunoscută de toți: Bolojan, Nazare, Rogobete, Moldovan. Ei știu că ambulatoriul se scufundă din lipsă de finanțare.
Ei știu că pacienții nu vor mai avea unde să meargă să se trateze de bolile grave care depășesc medicul de familie și care riscă să blocheze spitalele. Ei știu că medicii vor începe din nou să părăsească țara.
Dar nu îi interesează. Nu îi interesează de noi, nu îi interesează de voi. De un an de zile suntem demonizați, atacați, arătați cu degetul. Nu contează munca pe care o facem. Nu contează câți pacienți tratăm noi. Dacă ne arată cu degetul, vă duceți după fentă. Și nu îi mai vedeți pe ei. Care nu fac nimic. Nu au rezolvat nimic. Îi interesează doar să își păstreze privilegiile.
În iulie au spus că punctul în ambulatoriu va crește de la 1 august la 8 lei. Primul ministru, ministrul sănătății și președintele Casei. I-am crezut toți. Apoi ne-au zis că de fapt va fi 6,5 din octombrie și 8 din ianuarie. Apoi printr-o lege pe care și-au asumat răspunderea și au trecut-o de Curtea Constituțională au zis că de fapt o să fie 6,5 în 2026 și 8 în 2027.
Și acum? O mai lungim cu un an. O prorogăm. Din 2027 și 2028. De fapt ne mint din nou.
Dar taxele au crescut deja. Și vor crește din nou. Mai mult decât putem duce.
Așa că, Domnule Prim Ministru, Domnule Ministru de Finanțe, Domnule ministru al Sănătății, ce faceți, ne-ați mințit din nou? Unde sunt reducerile de cheltuieli ale statului? Unde sunt reducerile de pensii speciale? Unde e tot ce ați promis de 6 luni?
Probabil că în timpul serilor din ultimul an ați făcut medicina la seral. Poate că Domnul Ministru și-a isprăvit în sfârșit studiile medicale. Pentru că voi va trebui să îngrijiți bolnavii din România. Noi suntem hoți, escroci, inutili. Suntem dispensabili. Putem pleca. Pacienții sunt simulanți care nu vor să muncească. Deci nu contează. Nu negăm că sunt probleme în sistem. Dar nu sunt regula, sunt excepția.
De la alegeri încoace ni se spune cum va prelua ambulatoriul de spital pacienții. Și cum medicii din spital vor face gratuit, că e în cadrul normei zilnice, o oră în ambulatoriu. Și uite așa se rezolvă problema dacă noi, dispensabilii, vom dispărea. Doar că obligând la muncă forțată medicii din spital pentru a avea o variantă de a ne înlocui vă înșelați. Nu sunt destui, nu au infrastructura, nu au vocație de Sonderkommando (pentru cei ce nu știu ce e aia, e vorba de deținuții de la Auschwitz obligați la muncă în crematorii și camerele de gazare).
Așa că ar fi cazul să vă treziți! Nu pentru voi, care nu mai aveți speranță! Pentru țara asta chinuită pe care ați dus-o în groapă cu incompetența și lăcomia voastră. Avem un război la frontieră, coloana a V-a cât casa în țară și voi continuați să dansați conga prin câmpul de mine?
Treziți-vă!
80% din cazurile medicale din țară sunt rezolvate în prespital. Cu costuri mici. Și fără parandărăt la licitații. Sau asta deranjează? Domnule Prim Ministru, sunteți mințit de când ați depus jurământul. De câte ori ați discutat cu noi în acest timp? Vă spun eu: niciodată! Când ați discutat ultima dată cu consilierul dvs. pe Sănătate? Vă spun eu: niciodată!
Domnule Președinte, arătați că puteți să luați decizii azi. Nu peste o lună! Sau peste un an! O țară nu e o primărie unde amâni semnarea unui PUZ. Sectoare întregi din țară nu mai funcționează corect. Nu doar Justiția. Nu doar Armata. Nu doar Internele. Sau mediul. Sau…
Fiți mediator, cum spune Constituția. Haideți să găsim soluții să punem țara pe roate.
Vorbiți cu noi. Cu cifrele pe masă. Și poate veți vedea o altă realitate.
Așa că, domnilor, treziți-vă până nu rămâneți singuri!
Fără țară.
În față doar cu Istoria.
În 1989 de Crăciun ne-am luat rația de Libertate. În 2025 ne-ați dat rația de umilință!
Consiliul Director al A.P.M.A.
Post Scriptum: Dacă nu găsiți timp să discutăm înainte de a da Ordonanța, vom fi obligați să lăsăm parafa jos. Vindecați-i voi pe pacienți prin OUG-uri și Decrete!”
Alexandra VASILE
