Patru instrumente, de la vioară și clarinet la fagot și pian și un repertoriu care trece de la Haydn, Brahms și Bartók la Prokofiev și Bernstein. La Cazino Music Festival, CrossNova propune o muzică de cameră în care tradiția europeană, dansul și influențele culturale se întâlnesc în aranjamente create special pentru această formulă.
Pe 3 și 4 octombrie, CrossNova ajunge la Cazino Music Festival cu o formulă instrumentală care nu se întâlnește frecvent în repertoriul de cameră: Sabine Nova – vioară, Hubert Kerschbaumer – clarinet, Leonard Eröd – fagot și Rainer Nova – pian. Combinația celor patru instrumente produce un spectru sonor neobișnuit, iar o mare parte din repertoriul prezentat de ansamblu este adaptat sau reimaginat special pentru această distribuție.
În loc să pornească de la limitele unei formule tradiționale, CrossNova folosește tocmai această combinație pentru a deschide lucrările către alte culori, ritmuri și influențe. La Constanța, această perspectivă se regăsește în întregul program.
Concertul începe cu Trio-ul în Sol major, Hob. XV:25 de Joseph Haydn, cunoscut drept „Rondo în stil maghiar”, în aranjamentul lui Rainer Nova, și continuă cu trei dintre Dansurile ungare de Johannes Brahms, în aranjamentul lui Leonard Eröd. Urmează Șase dansuri populare românești de Béla Bartók, o lucrare în care cercetarea folclorului transilvănean devine material pentru o compoziție cultă și care, în versiunea CrossNova, primește o nouă configurație instrumentală.
Programul include apoi trei creații care explică poate cel mai bine spiritul ansamblului. Leonard Eröd semnează Integrations, un vals vienez multicultural, iar Michael Radanovics propune To-get-her, variațiuni construite pe o melodie populară austriacă.
După pauză, perspectiva se mută către două partituri ale secolului XX care au devenit repere ale repertoriului concertant. Romeo și Julieta, în versiunea pentru ansamblu a lui Leonard Eröd după Serghei Prokofiev, este urmată de West Side Story de Leonard Bernstein, în aranjamentul lui Rainer Nova.
Cele două lucrări finale au în comun nu doar amploarea lor scenică, ci și relația cu dansul. Muzica lui Prokofiev transformă povestea lui Shakespeare într-o suită de tablouri contrastante, în timp ce Bernstein combină tradiția simfonică europeană cu jazzul și ritmurile americane pentru a construi unul dintre cele mai importante musicaluri ale secolului XX.
M.G.
