Un succesibil, pentru a deveni moștenitor, trebuie să accepte expres sau tacit moștenirea în termen de un an de la data decesului defunctului. Desigur, nicio regulă fără excepție. În unele cazuri, termenul de un an curge de la alte date, respectiv:
- De la data nașterii celui chemat la moștenire, dacă nașterea s-a produs după deschiderea moștenirii. Spre exemplu, situația în care un bărbat moare în timp ce soția este gravidă cu copilul lor. Copilul, prin reprezentant legal (mama) își va exercita dreptul de opțiune succesorală în termen de un an de la momentul nașterii, anterior neavând capacitate de folosință.
- De la data înregistrării morții în registrul de stare civilă, când aceasta se face în temeiul unei hotărâri judecătorești. Spre exemplu, situația persoanei care, plecată pe un vas de croazieră pierde orice contact cu familia și prietenii pentru o perioadă îndelungată de timp. Vasul de croazieră, se află ulterior, s-a scufundat. Or, deși moartea nu este certă, acesta poate fi declarat decedat pe cale judecătorească.
- De la data la care legatarul (moștenitor testamentar) a cunoscut existența testamentului, dacă acesta se descoperă după deschiderea moștenirii.
- De la data la care succesibilul a cunoscut (sau trebuia să cunoască) relația de rudenie între sine și defunct, dacă data este ulterioară deschiderii succesiunii.
Totodată, termenul de un an poate fi întrerupt sau suspendat, iar persoanele aflate în imposibilitate de a își exercita opțiunea succesorală pot solicita repunerea în termen.
Felurile acceptării moștenirii
Moștenirea poate fi acceptată expres sau tacit.
Acceptarea expresă este destul de simplă: în termen de maxim un an de la deschiderea succesiunii, succesibilul merge la notar și dă o declarați expresă de acceptare a succesiunii. Declarația se înregistrează în registrele de publicitate notarială și, astfel, succesibilul devine moștenitor urmând ca la dezbaterea moștenirii să își ia partea cuvenită, scrie mtpartners.ro
Acceptarea tacită pe de altă parte implică mai multe discuții deoarece este definită în mod vag de art. 1110 din Codul civil. Astfel, reprezintă acte de acceptare tacită următoarele:
- Înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moștenirii. Da, drepturile succesorale pot fi vândute unei terțe persoane după deschiderea moștenirii, în cazul în care nu vrei sau nu ai bani să dezbați moștenirea personal.
- Renunțarea, gratuită sau cu titlu oneros, la moștenire în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați. Pentru a renunța la moștenire este, evident, faptul că trebuie să o accepți întâi.
- Renunțarea, doar cu titlu oneros, la moștenire în favoarea tuturor comoștenitorilor sau moștenitorilor subsecvenți.
- Actele de dispoziție asupra moștenirii. Spre exemplu, instituirea unui drept real (precum uzufructul) asupra bunului imobil, reprezintă un act de dispoziție și, pe cale de consecință, de acceptare a moștenirii.
- Actele de administrare definitivă ale moștenirii. Actele de administrare definitive sunt acele acte care nu sunt urgente și din care rezultă voința succesibilului de a accepta moștenirea. Spre exemplu, sunt acte de administrare definitivă: demolarea unei parți din construcții în vederea reamenajării, închirierea pe o perioadă mai lungă a imobilului, plata impozitelor aferente succesiunii ș.a.
- Actele de folosință a unor bunuri din moștenire. Aceste acte trebuie să arate în mod neechivoc dorința succesibilului de a accepta moștenirea. Spre exemplu, poate fi considerat un astfel de act, însușirea și purtarea bijuteriilor aparținând defunctului.
Pe de altă parte, NU reprezintă acte de acceptare tacită a moșteniri următoarele:
- Actele de conservare. Spre exemplu, întreruperea unei prescripții ce curge împotriva succesiunii NU poate fi considerat un act de acceptare tacită. De asemenea, nu poate fi considerat un act de acceptare tacită repararea unei țevi din imobilul ce face obiectul moștenirii, în vederea evitării unei inundații care ar distruge bunul.
- Actele de administrare provizorie. Acestea sunt acte necesare pentru punerea în valoare a moșteniri, sunt pe termen scurt și folosesc tuturor moștenitorilor. Spre exemplu, poate reprezenta un astfel de act locațiunea pe un termen scurt a unui bun din cadrul moștenirii, până la dezbaterea succesorală.
- Actele de supraveghere. De la sine înțeles termenul, paza moștenirii, spre exemplu luarea în curtea imobilului propriu al autoturismului defunctului pentru a nu fi furat, nu reprezintă un act de acceptare tacită a succesiunii.
Care este concluzia?
Dacă nu accepți succesiunea, expres sau tacit, în termen de un an de la deschiderea acesteia și alți succesibili au acceptat-o, poți fi înlăturat de la moștenire și să nu mai primești nimic!
Mergi și acceptă succesiunea în mod expres printr-o declarație notarială. Așa te asiguri că nu poți fi îndepărtat de la dezbaterea succesiunii, indiferent că aceasta se va face în o lună, un an, 10 sau 20 de ani.
L.M.
