Un fermier din Tulcea a fost achitat în instanță în dosarul în care era acuzat de săvârșirea infracțiunii de ”răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei (art.274 NCP)”. Judecătorii au decis că amenințările proferate au fost în contextul unui conflict și nu pentru că cealaltă parte din dosar sunase la 112 întrucât îl văzuse pe inculpat beat la volan și fără permis de conducere.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța a fost trimis în judecată inculpatul D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunarea pentru ajutorul dat justiției.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în data de 28.08.2023, în jurul orei 19.30, în timp ce se afla pe o stradă din Tulcea, inculpatul i-a adresat persoanei vătămate amenințări atât la adresa sa, cât și a membrilor familiei sale și a bunurilor acestuia, creându-i acestuia o stare serioasă, reală, iminentă de temere în ceea ce privește integritatea bunurilor, în speță a adăpostului pescăresc deținut de persoana vătămată, precum și față de integritatea fizică a membrilor familiei, mai precis a fiicei acestuia, în vârstă de 17 ani, în concret amenințările constând în faptul că va incendia adăpostul pescăresc deținut de persoana vătămată și că „va avea grijă personal” de familia acestuia.
Este vorba că persoana vătămată sesizase cu puțin timp în urmă organele de poliție printr-un denunț, respectiv prin apelarea numărului unic de urgență SNUAU 112, cu privire la faptul că inculpatul circula pe stradă cu autoturismul pe care îl conducea. aflându-se sub influența alcoolului și fără să dețină permis de conducere – fapte pentru care a fost ulterior trimis în judecată în luna aprilie 2024, toate acestea petrecându-se în contextul în care persoana vătămată avea suspiciunea faptului că inculpatul îi sustrăsese anumite bunuri din adăpostul pescăresc – faptă pentru care a fost trimis în judecată în luna octombrie 2023.
S-a arătat că, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 19.06.2024, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.
ACHITARE- vezi motivul
Prima instanță a considerat că nu există probe pentru dovedirea faptei, inculpatul fiind achitat.
La apel, judecătorii au precizat că împrejurarea că amenințările au fost formulate după apelul la 112, invocată de Ministerul Public a argument decisiv în susținerea apelului, nu este însă, prin ea însăși, suficientă pentru a demonstra existența infracțiunii prev. de art. 274 C.pen.
”În mod corect a observat prima instanță că succesiunea cronologică a celor două evenimente nu conduce automat la concluzia că amenințările au fost determinate de dorința inculpatului de a se răzbuna pentru sesizarea organelor judiciare, fiind necesar ca această legătură de cauzalitate sub aspectul mobilului infracțional să rezulte în mod neechivoc din ansamblul probelor administrate. Or, examinând cu atenție declarațiile administrate pe parcursul procesului penal, instanța de apel constată că acestea relevă în mod constant existența unui conflict preexistent între inculpat și persoana vătămată, generat de sustragerea și distrugerea unor bunuri aparținând acesteia, conflict care a reprezentat contextul în care au fost proferate amenințările. Astfel, chiar persoana vătămată a declarat, atât în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, cât și cu ocazia audierii sale nemijlocite în fața instanței de apel, că motivul pentru care l-a oprit în trafic pe inculpat a fost acela că acesta îi sustrăsese anterior plase de pescuit, un motor de barcă și alte bunuri din adăpostul pescăresc. În acest context, persoana vătămată a blocat autoturismul condus de inculpat, i-a luat cheile din contact și a apelat serviciul de urgență 112, sesizând că acesta conducea sub influența alcoolului.
De altfel, nici inculpatul nu a negat existența acestui conflict, declarând că persoana vătămată a început să îi reproșeze furtul și distrugerea bunurilor, împrejurare în care între cei doi s-a iscat o ceartă, în cursul căreia a rostit afirmațiile incriminate.
În aceste condiții, susținerea Ministerului Public potrivit căreia simpla succesiune cronologică dintre apelul la 112 și formularea amenințărilor ar fi suficientă pentru dovedirea mobilului specific infracțiunii nu poate fi primită, întrucât o asemenea concluzie ar echivala cu transformarea unei prezumții de fapt într-o certitudine juridică, în absența unor probe care să demonstreze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că tocmai ajutorul acordat justiției a constituit cauza determinantă a conduitei inculpatului”, potrivit instanței.
În acest context, Curtea de Apel Constanța a subliniat că o hotărâre de condamnare nu poate avea la bază simple presupuneri, chiar dacă acestea sunt plauzibile ori se întemeiază pe o anumită succesiune cronologică a evenimentelor.
”În lipsa unor probe care să înlăture această alternativă factuală, instanța nu poate transforma o ipoteză probabilă într-o certitudine juridică, întrucât aceasta ar echivala cu ignorarea prezumției de nevinovăție și a principiului in dubio pro reo, consacrate de art. 4 alin. 2 și art. 103 alin. 2 C.pr.pen.”, potrivit instanței.
Decizia a rămas definitivă pe 22.07.2026, la Curtea de Apel Constanța.
Liliana BELCIUG
