Într-o societate și într-o Europă în care lucrurile se șubrezesc, familiile au de suferit și de cele mai multe ori se confruntă cu diverse crize. Nimeni nu și le dorește, dar încercările vieții vin peste noi toți, mai ales după o perioadă pandemică. Ce pași parcurgem pentru a depăși o criză din viața de familie? Cum identificăm și gestionăm o criză? Cine și ce rol are în criza respectivă?
Psihologul Alexandra Ioana Cazacu, life coach și formator, ne-a dezvăluit cum ne ajută terapia de cuplu în situațiile de criză. „Mă bucur că pot aborda un subiect pe marginea căruia m-am documentat foarte mult. Din experiența mea profesională, am încercat să înțeleg din ce în ce mai bine ce se întâmplă atunci când intervin crize în familii„, a declarat, pentru Focus Press, psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Ce înseamnă o criză?
O criză este un eveniment perturbator în dinamica familiei. „Un eveniment care produce niște schimbări atât de dramatice încât generează conflicte în cadrul familiei, generează supărări, generează momente de tensiune. Membrii familiei ies din funcționarea lor normală și ajung să nu se mai înțeleagă între ei, să dezbată tot felul de probleme care mai de care mai personale sau mai comune, dar cu siguranță aducătoare de foarte mult disconfort. De fapt, așa identificăm criza. În momentul în care nu mai există acea coeziune a familiei și acea plăcere a petrecerii timpului liber împreună„, a precizat psihologul Alexandra Cazacu.
Unii clienți ajung în cabinet și mărturisesc următoarele psihologului: „nici nu-mi vine să mă duc acasă!” sau „decât să mă duc acasă mai bine mă duc la muncă și stau acolo”. Psihologul afirmă că ar fi de observat disconfortul major și atunci când îl observăm să căutăm resurse să gestionăm conflictul. Însă, este foarte greu. Nu există educație în sensul acesta.
Noi nu suntem educați să ne și analizăm pe măsură ce trăim și să ne analizăm trăirile și felul în care funcționăm. De cele mai multe ori, crizele se instalează și funcționarea defectuoasă a familiei poate să treneze o perioadă foarte lungă de timp, până când unul din participanți la conflict, fie că sunt copiii sau unul dintre părinți, ajunge să aibă manifestări comportamentale extrem de disfuncționale în cadrul familiei ori în afara ei. „Mă refer aici la copii. Ei au de obicei comportamente nepotrivite la școală, iar părinții au un randament scăzut la muncă, în viața profesională. De cele mai multe ori așa se întâmplă și familia nici nu sesizează că se află într-o criză„, susține psihologul Alexandra Cazacu.
Crizele pot fi de mai multe feluri. „Cele mai cunoscute crize sunt evenimentele neprevăzute și care te iau pe nepregătite și eventual vin și pe un fond de emoționalitate negativă. Mă refer la îmbolnăvirea unui membru de familie, decesul cuiva drag, poate o catastrofă naturală, un cutremur în care se pierd vieți omenești, se pierd bunuri. Pierderea locului de muncă a unuia dintre părinți și scăderea drastică a nivelului de trai, dar pot să fie și crize de dezvoltare. Acestea sunt mai puțin neașteptate. Dacă ar fi să ne gândim că în evoluția cuplului, la stadiul de familie și apoi la relațiile de familie, există o trecere prin niște etape”, ne-a explicat psihologul.
Nașterea primului copil poate declanșa o criză. Apar tot felul de probleme atunci când copilul merge la grădiniță. Prima zi de școală poate să aducă un moment de criză. Adolescența naște un moment de criză. Unul dintre cele mai interesante momente de criză îl reprezintă plecarea copilului la facultate. Toate aceste etape vin cu suferință și cu probleme de adaptare. Crizele au fiecare câte un specific.
„Criza are trei momente importante. Sunt trei etape care trebuie parcurse și rezolvate ca să putem spune că am depășit criza. Prima etapă este debutul și desfășurarea crizei și are legătură cu ce a generat criza și care sunt efectele ei pe termen scurt și mediu. În etapa aceasta există două manifestări ale familiei. Prima ar fi de ripostă sau negare, iar a doua ar fi de înțepenire, amorțire, de a aștepta să treacă ceva. Nu poți membrii familiei reacționează la fel în momentul crizei, pentru că avem de-a face cu indivizi, de la cel mai mic la cel mai mare, care au trăiri, păreri și reacții diferite la diverși stimuli. Cea mai des întâlnită criză în societatea noastră este divorțul. Cei doi, care formau un cuplu, se separă și separă niște lucruri. Cumva, în vâltoarea separării, îi atrag pe toți ceilalți”, ne-a declarat psihologul Alexandra Cazacu.
Cum se desfășoară o criză legată de divorț?
Primul lucru care apare în divorț este șocul separării. „Foarte rar cei doi parteneri ajung de comun acord la nevoia separării vieții celor doi. Când doar unul dintre ei decide separarea, cel care va primi vestea separării cu siguranță nu va fi nici pregătit și nici fericit și va avea o reacție care poate fi de două tipuri. Ori se va scufunda într-o tristețe și într-o disperare și se va duce într-o funcționare depresivă și asta înseamnă că se va închide față de ceilalți membrii ai familiei, va refuza să iasă din casă, să mănânce și va crea o perturbare chiar înaintea separării sau va merge într-o zonă în care își va exprima foarte violent dezacordul, va aduce acuze în așa fel încât suferința lui să fie cunoscută de toată lumea. Traseul desfășurării crizei va fi extrem de intens, cu conflicte și tensiuni și îi va aduce pe toți ceilalți în acest conflict care nu ar trebui să fie. Dacă vorbim de copii, perturbarea este dată de o comunicare ineficientă a cauzelor divorțului”, potrivit psihologului Alexandra Cazacu.
Tulburătoarea întrebare a copiilor: „Eu cui aparțin?„
În desfășurarea crizei avem acel moment acut de durere, de dezorientare, subliniază psihologul. Următoarea etapă a crizei este dezorganizarea și se vede foarte bine în cazul divorțului. Dezorganizarea înseamnă clar „nu mai știu cine sunt. S-a rupt mediul securizant în care mă aflam. S-a mișcat pământul și nu mai știu care este poziția mea„. Astfel, un adult ajunge să funcționeze haotic. Nu doar adulții fac față cu greu unul divorț. Copiii fac față divorțului mult mai greu decât părinții. Decizii ca acelea referitoare la persoana cu care vor locui sau cât de des își pot vedea celălalt părinte nu sunt în mâinile lor. Poate cea mai tulburătoare întrebare pe care și-o poate pune un copil aflat în această situație este: „Eu cui aparțin?”. El se vede nevoit să rămână cu un părinte chiar dacă îl dorește pe celălalt. Ce îi face pe copii să sufere cel mai mult în divorț? Detalii în video interviul Focus Press!
Alexandra VASILE
