Curtea de Conturi a realizat un audit al performanței prin care a analizat modul de organizare și funcționare a comunelor și orașelor mici din România, în raport cu populația deservită și cu serviciile oferite. Auditul a avut ca obiective evaluarea măsurii în care comunele și orașele mici reușesc să îndeplinească condițiile prevăzute de legislație, să gestioneze resursele avute la dispoziție și să ofere servicii publice în raport cu populația deservită. Perioada supusă auditării a fost 2021-2023, iar acțiunea de audit s-a desfășurat în perioada aprilie-noiembrie 2024.
Raportul de audit menționează o serie de particularități de ordin administrativ-teritorial și demografic ale României, care trebuie luate în considerare în elaborarea și implementarea politicilor publice și recomandă o abordare integrată, care să combine măsuri de creștere demografică și de dezvoltare economică și socială, pentru a valorifica potențialul fiecărei zone și pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a întregului teritoriu.
Accesul la servicii publice esențiale reprezintă o componentă critică a calității vieții și a bunăstării sociale. În România, persistă disparități semnificative între mediul urban (orașe și municipii) și cel rural (comune) în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate, educație și utilități de bază. Astfel, dintre unitățile administrativ-teritoriale (UAT) rurale, 12% nu dispun de cabinete de medicină de familie, 50% nu au cabinete stomatologice, iar 24% nu beneficiază de farmacii. UAT-urile mici, cu o populație redusă, sunt cele mai dezavantajate în special în privința alimentării cu apă, canalizării și transportului public. Deși accesibilitatea comunelor la astfel de servicii se ameliorează odată cu creșterea populației localității, ea rămâne inferioară celei din mediul urban. Această situație subliniază nevoia de investiții și politici publice care să reducă aceste inegalități și să asigure un acces echitabil la servicii esențiale pentru toți cetățenii.
Potrivit raportului, cadrul legislativ actual nu oferă instrumentele necesare pentru a reorganiza eficient administrația locală și a răspunde nevoilor specifice ale comunităților. Schimbarea statutului administrativ al unei localități este dificilă și rareori reușește. Au existat, în ultimii ani, mai multe încercări de revenire la rang de comună a unor orașe sau de comasare a unor comune cu orașe, dar cele mai multe dintre acestea nu au fost finalizate cu succes din cauza neîndeplinirii condițiilor impuse de Legea referendumului.
Unul dintre indicatorii cheie prevăzuți de legislație este „numărul de locuitori”, al cărui prag minim pentru constituirea orașelor este 10.000 de locuitori, iar pentru comune pragul este de 1.500 de locuitori.
La nivelul anului 2023, 119 orașe nu îndeplineau criteriul demografic de minimum 10.000 de locuitori. Acestea reprezintă mai mult de jumătate (55%) din totalul de 216 orașe. Totodată, un număr de 432 de comune (15% din numărul total de comune) nu îndeplineau criteriul respectiv.
Potrivit raportului, există o discrepanță semnificativă între cerințele legislative pentru înființarea de comune/declararea de orașe și realitatea demografică a unor localități din România, în sensul în care multe dintre acestea nu s-ar mai încadra în categoria din care fac parte, dacă ar fi analizate din acest punct de vedere. Criteriile demografice pentru clasificarea localităților în orașe și comune nu mai corespund dinamicii actuale. Totodată, lipsa unor indicatori clari și fiabili, precum și dificultățile în calculul și interpretarea celor existenți afectează semnificativ posibilitatea de evaluare a localităților.
În ceea ce privește gestionarea resurselor, raportul arată că derogările legislative anuale, deși menite să echilibreze bugetele locale, pot influența pe termen lung autonomia financiară a UAT-urilor. În anul 2023, doar 27% dintre comune și 34% dintre orașele mici au reușit să se finanțeze din venituri proprii în proporție mai mare de 50%. Totuși, capacitatea de finanțare din venituri proprii a crescut de la an la an în perioada 2021-2023, mai mult în cazul comunelor decât în cazul orașelor mici.
Ponderea ridicată a cheltuielilor de personal poate indica limitarea resurselor unui UAT pentru dezvoltare, semnalează auditorii. În anul 2023, doar 31% dintre comune au reușit să își susțină cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate, în scădere semnificativă față de 2022 (52%) și 2021 (44%). În ceea ce privește orașele mici, 76% și-au susținut cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate în anul 2023, 85% în anul 2022 și 81% în anul 2021.
În orașe și comune, comparativ cu alte structuri locale (municipii și consilii județene), există dificultăți mai mari în atragerea de personal. Cheltuielile de personal aferente comunelor sunt semnificativ mai mici față de cele ale orașelor care deservesc același număr de locuitori. Totodată, bugetele UAT-urilor mici se confruntă cu o presiune suplimentară generată de costurile aferente asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav. Astfel, în perioada 2021-2023, numărul de asistenți personali ai persoanelor cu handicap grav a crescut cu 7%, iar plățile aferente cu 38%.
În ceea ce privește costurile aferente personalului din administrația publică locală, raportul notează că modul actual de stabilire a coeficienților pentru indemnizațiile primarilor și viceprimarilor, cu implicații în stabilirea salariilor angajaților din administrația publică, creează discrepanțe între orașe și comune atunci când acestea deservesc un număr de locuitori similar. Aceste diferențe duc la costuri salariale mai mari în orașe, atât pentru aleșii locali, cât și pentru personalul din aparatul administrativ, nu doar din cauza numărului de angajați, care poate fi mai mare, ci și datorită unui etalon salarial superior stabilit prin legislație. Se poate ajunge la situații în care serviciile publice să nu fie oferite la același nivel, deși cheltuielile salariale sunt mai mari în orașele cu un număr de locuitori comparabil cu cel al comunelor.
Analiza veniturilor și cheltuielilor comunelor și orașelor mici din România subliniază rolul pe care îl exercită numărul de locuitori asupra capacității unui UAT de a-și gestiona resursele financiare. Dependența de finanțarea de la bugetul de stat și dificultățile în colectarea veniturilor proprii reprezintă provocări majore pentru acestea. Această dependență financiară este accentuată de legi anuale care prevăd excepții, care, deși ajută la echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot afecta autonomia financiară și dezvoltarea pe termen lung.
Potrivit raportului, pentru o mai bună planificare strategică a dezvoltării locale și consolidare a autonomiei financiare a UAT-urilor este esențială inițierea unui proces de analiză sistemică și de reformă legislativă. Aceste demersuri pot conduce la întărirea cadrului instituțional și funcțional al administrației publice locale, respectiv la gestionarea eficientă a bugetelor locale și la o mai bună corelare între nevoile comunităților, resursele disponibile și serviciile oferite.
Raportul poate fi citit aici:
MDLPA (1)A.C.
