Două familii din comuna Valu lui Traian s-au judecat circa 6 ani încercând să lămurească unde se termină curtea unora și unde începe proprietatea celorlalți. Totul a pornit de la un gard despărțitor și de la o fâșie de teren de câțiva metri pătrați. Dosarul a trecut prin toate căile de atac, fiind închis definitiv la finalul lunii septembrie, după ce experții topografi au constatat o situație cel puțin atipică: în realitate, ambele familii stăpâneau mai mult pământ decât aveau trecut în actele de proprietate.
Litigiul a fost deschis la Judecătoria Constanța în februarie 2020, când reclamanții, o familie care cumpărase în anul 2007 un teren de 300 de metri pătrați în Valu lui Traian, au cerut instanței să îi oblige pe vecinii lor să le elibereze o suprafață de 15 metri pătrați pe care ar fi ocupat-o abuziv.
Pe lângă recuperarea pământului și stabilirea liniei de hotar, proprietarii au mai solicitat și despăgubiri: 2.300 de lei pentru lipsa de folosință a terenului și 3.700 de lei, bani necesari pentru demolarea gardului ridicat pe amplasamentul greșit.
Gardul de BCA, ridicat chiar de reclamanți pe linia greșită
Totul a pornit de la o neînțelegere de moment care s-a transformat într-o problemă permanentă și a culmminat cu un proces civil în instanță, având ca obiect ”revendicare imobiliară”. Reclamanții susțin că în 2007, când s-au apucat să își ridice casa, între cele două loturi exista doar un gard provizoriu din plasă. La scurt timp, vecinii l-ar fi înlocuit cu unul din lemn, mutând însă linia de hotar în interiorul curții lor, pentru a se alinia cu restul proprietății.
Când le-au atras atenția că au intrat pe terenul lor, fiul vecinei ar fi devenit agresiv. Ulterior, sătui de discuții și pentru că gardul de lemn începuse să se degradeze, reclamanții au decis să construiască pe cheltuiala lor un gard solid, din BCA.
Au făcut-o însă tot pe amplasamentul greșit, motivând în fața instanței că le-a fost teamă de reacția vecinului.
Lucrurile au rămas așa până în 2019, când familia a mai cumpărat o bucată de 103 metri pătrați în spatele curții. La începutul anului 2020, când au chemat un specialist pentru a alipi cele două terenuri și a reface cadastrul, au primit confirmarea tehnică: proprietatea le era încălcată pe latura de vest.
Acuzații reciproce: cine a intrat, de fapt, pe terenul cui?
Chemați în fața instanței, pârâții, mamă și fiu, au venit cu o variantă total opusă și au depus, la rândul lor, o cerere reconvențională. În primul rând, au cerut ca femeia să fie scoasă din proces, întrucât renunțase la succesiune după decesul soțului în 2007, astfel că unicul proprietar în acte al terenului de 629 de metri pătrați rămăsese fiul.
Judecătorii au respins însă această solicitare, explicând că într-un proces de revendicare poate fi chemată în judecată orice persoană care folosește efectiv bunul, chiar dacă nu figurează ca proprietar în acte.
Pe fondul problemei, pârâții au susținut că nici măcar nu știau că vecinii lor sunt proprietarii de drept, crezând ani la rând că imobilul aparține bărbatului care se ocupase de ridicarea casei în 2007 și care montase acel gard de scândură.
Mai mult, ei au afirmat că atunci când reclamanții au dărâmat gardul de lemn (luând cu ei și scândurile) și l-au zidit pe cel din BCA, ar fi intrat cu aproximativ 20 de centimetri pe proprietatea lor, micșorându-le deschiderea la stradă și ocupându-le în jur de 15 metri pătrați.
Surpriza de la măsurători: toată lumea avea teren în plus față de acte
Pentru a lămuri situația din teren, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice. Cum primul raport a avut o serie de neclarități, a fost nevoie de un al doilea expert. Concluziile măsurătorilor au scos la iveală o situație încurcată, creată chiar de proprietari de-a lungul anilor: după ce au demolat și reconstruit garduri și s-au aliniat după cum au crezut la frontul stradal, atât reclamanții, cât și pârâții ajunseseră să ocupe în realitate mai mult teren decât aveau în titlurile de proprietate.
Concret, reclamanții aveau în acte 403 metri pătrați (cei 300 cumpărați inițial, plus cei 103 alipiți ulterior), dar în realitate foloseau 409 metri pătrați. De cealaltă parte, pârâții aveau în titlul de proprietate 629 de metri pătrați, dar curtea lor măsura în teren 650 de metri pătrați, adică un plus de 21 de metri pătrați.
Deși niciunul dintre cei doi experți nu a putut stabili cu exactitate de unde provin aceste suprafețe excedentare, raportarea la documentațiile cadastrale a arătat că pârâții ocupau, într-adevăr, fără drept, o fâșie de 13 metri pătrați la linia de hotar.
Nicio despăgubire pentru gardul construit cu bună știință pe locul greșit
În iunie 2023, Judecătoria Constanța a dat dreptate parțial reclamanților. Instanța i-a obligat pe pârâți să elibereze cei 13 metri pătrați indicați de cel de-al doilea expert și a trasat noua linie de hotar dintre proprietăți. Cererea pârâților, care pretindeau la rândul lor teren, a fost respinsă.
Cât despre cei 6.000 de lei ceruțți de reclamanți pentru lipsa de folosință a terenului și pentru demolarea gardului de BCA, judecătorii au respins pretențiile. Motivarea a fost simplă: gardul a fost ridicat chiar de către reclamanți, din proprie inițiativă, pe un aliniament pe care îl știau greșit încă de la început.
Prin urmare, nu le puteau cere vecinilor bani pentru a dărâma o construcție pe care ei î au amplasat-o prost.
Nemulțumiți că trebuie să cedeze cei 13 metri pătrați, pârâții au contestat sentința, însă fără succes. Pe 27 ianuarie a.c., Tribunalul Constanța le-a respins apelul. Aceștia au mers mai departe, la Curtea de Apel Constanța, însă pe 30 septembrie magistrații au respins și recursul, menținând definitiv hotărârea primei instanțe.
În cele din urmă, după șase ani și jumătate de procese, linia de hotar stabilită prin expertiză rămâne ”bătută în cuie”.
Daniel ALBU
