De multe ori mă întreb dacă autoritățile noastre nu o fac intenționat! Mă refer la dispariția misterioasă, “ca măgarul în ceață”, vorba românului, a unor condamnați definitiv și nu numai, care nu sunt chiar oricine. Tocmai din acest motiv cei responsabili ar fi trebuit să dea dovadă de vigilență și să se asigure că totul este sub control. Exemple sunt destule: începând cu Elan Schwartzenberg, dispărut în 2012, arestat în lipsă patru ani mai târziu și de negăsit până azi. Între timp, faptele s-au și prescris. Acum poate veni liniștit. Apoi a urmat fuga misterioasă a lui Sebastian Ghiță, cel mai influent român. Asta se întâmpla în jurul Crăciunului din 2016. Ca o ironie, despre Ghiță se spune că a dispărut de Crăciun, pentru a fi prins patru luni mai târziu, de Paște. Autoritățile noastre par că nu au învățat nimic din cele două exemple. Încă doi ani și a venit și rândul lui Radu Mazăre să își ia tălpășița și să fugă din țară, chiar la finele lui 2018, când toată lumea era concentrată asupra meniului mesei de revelion. A fost momentul prielnic să dispară, tot ca măgarul în ceață, la fel ca ceilalți. Dacă ne gândim bine, și prietenul lui, Nicușor Constantinescu, a avut o tentativă: în toamna lui 2014 a ajuns tocmai în SUA, unde, spune el, a fost supus unor intervenții chirurgicale și, totodată, a încercat toate modlitățile posibile să nu revină în țară, unde îl așteptau cătușele. În fine, trecând peste cazul său, să spunem că, într-adevăr, omul era bolnav.
În cele din urmă, în anul de grație 2020, singurul rămas în libertate, Sorin Strutinsky, a fost condamnat definitiv dar, din câte se pare, a urmat exemplul celorlalți. Asta pentru că SE POATE! Pentru că există precedent. Mai mult ca sigur că, asemeni celorlalți, și-a făcut planurile și bagajele din timp, iar autoritățile, după ce și-au luat țeapă de 3 ori, nici nu bănuiau că își vor lua și a patra oară. Și cred că oricine ar fi făcut la fel, pentru că, așa cum am subliniat mai sus, încă se poate.
Păi cum este posibil să se repete aceeași greșeală de 4-5 ori și, culmea, fiind vorba despre persoane apropiate între ele și despre care se știe cine sunt și ce au făcut?! Vorba unui coleg: “i-a luat prin surprindere”.
Dacă analizăm puțin situația, parcă avem de-a face cu un tipar: Schwartzenberg – 2012, Constantinescu – 2014, Ghiță – 2016, Mazăre – 2018, Strutinsky – 2020. Va să zică, din 2 în 2 ani, și, culmea, se mai și cunoșteau toți între ei. Ba au mai fost și cercetați în aceleași dosare, cu excepția lui Ghiță. Măcar la asta să se fi gândit și cei care i-au lăsat în libertate, fără nici o restricție: că într-o zi o să le dispară de sub nas, unul câte unul. Oricine poate vedea că, dacă au avut bani, și-au permis să “dispară” din țară. În acest caz, observ că degeaba avem “servicii”. Poate data viitoare, când mai apar nume ”mondene” cu cereri de înlocuire a măsurilor preventive, cu unele mai permisive, gen controlul judiciar, se vor gândi mai mult înainte de a se pronunța.
Daniel ALBU
