Societatea de Științe Istorice din România organizează a III-a ediție a concursului național „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale“. Acesta are ca scop implicare elevilor și profesorilor în cercetarea istorică și în promovarea patrimoniului local.
Filiala Constanța a SSIR participă cu două echipaje, la secțiunea „Obiceiuri de primăvară (Sărbători, credințe, practici)“, printre care se numără și Școala Gimnazială nr. 16 „M.I. Dobrogianu“ – elevele Bolohan Teodora Bolohan și Sara-Andreea Cernega, coordonator prof. Gabriela-Daniela Niță -, cu lucrarea „Nevruzul – o tradiție recuperată“.
Iată ce au scris cele două eleve de la Școala nr. 16.
„Dobrogea este un mozaic etnic din cele mai vechi timpuri, iar comunitatea musulmană este cea mai numeroasă în această zonă. Sărbătorile comunității musulmane din Dobrogea trebuie să ocupe un loc important în păstrarea identității culturale dobrogene, dar mai ales constănțene. O astfel de sărbătoare este Nevruzul, termenul provenind din limba persană, „nev» = nou și «ruz» = zi, ce are loc pe 21 martie în fiecare an.
Ce este Nevruzul? Nevruzul este una dintre cele mai importante sărbătoari anuale din punctul de vedere al lumii musulmane și a celei dobrogene, cu o vechime de mai mult de cinci secole. Ca arie geografică Nevruzul se regăsește din Anatolia până în Balcani, din India în Afganistan, din Iran, Țările arabe până în Siberia.
Semnificațiile Nevruzului: Această sărbătoare semnifică noul început, schimbarea, trecerea la o nouă etapă, sau un nou ciclu. Semnificația acestei zile este multiplă, ea fiind asimilată ca zi de naștere a califului Ali, ziua căsătoriei sale cu Fatima, dar și cea în care Dumnezeu a făcut ca ziua să fie egală cu noaptea, sau cu ziua în care a început potopul lui Noe, iar arca a ajuns pe uscat. Din punct de vedere astronomic, această zi reprezintă venirea primăverii, moment ce coincide cu echinocțiul de primăvară, iar din punct de vedere astrologic semnifică trecerea din zodia Peștilor în zodia Berbecului.
Tradiția sărbătorii Nevruzului este menținută și în comunitatea turco-tătară din Dobrogea. Tătarii folosesc pentru Nevruz, cuvântul Nawrez. Din punctul de vedere al tătarilor Nawrezul este mărturia frumuseții, prosperității, speranței dar și un simbol al intenției curat, al stării de bine, al solidarității și întrajutorării, al omeniei.
Cum se sărbătorește Nevruzul? În unele zone, se organizează petreceri în aer liber cu dans, cântece și voie bună. În schimb, în alte zone este o zi dedicată celor care nu mai sunt printre noi, care se celebrează prin vizite la cimitir și pomeni pentru sufletele lor. La această dată, copiii și tinerii se strâng în grupuri de câte 3 sau 8 persoane și împodobesc o creangă de copac cu flori de primăvară. Astfel dintre vestitorii primăverii folosesc ghiocelul, narcisa, zambila dar și alte flori de primăvară (toporași, viorele, brândușe).
În vechime grupurile erau formate din 4-8 băieți sau tineri care duceau pe la case ramuri înflorite de corcoduși, cireși, caiși sau buchete de ghiocei. Ei vestesc venirea primăverii, cântând „Cântecul primăverii” (Nawrez Cĭrrĭ). Grupurile sunt însoțite de tobe și trompete. Tineri agață unele cadouri primite (batiste, marame, batiste brodate) pe crengile înflorite de copac.
În această zi de sărbătoare a primăverii se desfășoară trei tipuri de jocuri:
- Rostirea de cântece, poezii, cimilituri (ghicitori);
- Întreceri hipice, lupte libere;
- Dansuri populare, jocuri în aer liber.
Ei primesc bani, fructe, rahat, bomboane, dulciuri, fructe uscate prin deshidratare pe care le strâng în coșuri. Au loc jocuri specifice: Kökpar, Kĭz Kuwuw leagăn (Salĭncak), trântă (Kureș), hore. Apoi se cântă Cântecul Nawrezului.
În această zi specială există lucruri permise sau interzise, cerute de obiceiuri și tradiții:
- Curățenia generală a casei, a staulelor, și grajdurilor, a anexelor casei și a grădinii;
- Curățarea și văruirea copacilor;
- Arderea lucrurilor vechi (haine, pături etc.) și săriturile peste foc au semnificația purificării, curățirii, alungarea necazurilor și supărărilor, a bolilor și suferințelor. Cultul focului purificator are origine în pre islamism și este atestat în ritualul funerar dar și la venirea primăverii. Tătarii consideră că focul (ateș) și lumina aprinsă (carĭk) ajută sufletul mortului să contemple, pentru ultima dată locurile dragi. Astfel timp de 40 de zile se aprindea în fiecare seară o lumânare sau un felinar pe locul unde a fost pregătit pentru înmormântare corpului celui decedat.
- Membrii familiei fac baie generală și ritual de curățare.
- Toată lumea din casă este îmbrăcată în straie noi și își pun la gât talismane contra deochiului (nazar moșak).
- Copiii se freacă singuri cu usturoi ca remedii contra viselor rele;
- Gospodinele frământă si coc pâini mici și rotunde care în ziua de Nevruz se rostogolesc pe deal, iar dacă pâinea cade cu fața în sus, recolta va fi bogată.
- Cei care cresc oi și vite, împrăștie laptele pe pragul grajdului, cu speranța că producția de lapte va fi mai bogată;
- Familiile sădesc flori și pomi fructiferi, bărbații mai ales meri iar femeile peri;
- Ca să fie mereu tinere și să aibă o viață veselă fetele folosesc florile de primăvară ca podoabe;
- După tradiție, fetele și băieții conversează prin catrene, cântate în tătară în care își exprimă dragostea și prietenia;
- În noaptea de Nevruz fetele aruncau într-un ulcior un obiect iar a doua zi o femeie în vârstă spunea un catren și se presupunea că soarta fetei va fi conform catrenului zis de femeie;
- Sunt curățate și mormintele, unde se pun pietre funerare, se plantează flori, se pun cănițe cu apă și se citesc rugăciuni. De asemenea se împart dulciuri, fructe, halva și bani săracilor, cerșetorilor, văduvelor și orfanilor.
Lucruri interzise: de Nevruz nu se dau și nu se strâng bani, făină, sită, sare, pâine, foc și iaurt.
Un element nelipsit din această sărbătoare este masa tradițională pentru Nevruz amenajată cu câteva zile înainte de anul nou numită „haft-seen” aceasta este păstrată pentru următoarele 13 zile de festivități.se fac peste șapte feluri de mâncare, pentru că șapte este numărul cu noroc, șansă.
Grâul încolțit este nelipsit de pe masă deoarece semnifică bogăție, prosperitate, trezirea la viață a naturii, venirea primăverii și începutul unei vieți noi.
Toți oamenii, indiferent de vârstă petrec de Nawrez în locuri cu verdeață, la marginea pădurii, în apropierea unei ape, fântâni, cișmele. Aici se mănâncă și au loc jocuri populare. Nu lipsește nici ciocnirea ouălelor vopsite în coajă de ceapă, în variantă turco-tătară. Cojile curățate sunt aruncate în foc ca simbol al renașterii, a purificării prin moarte. Petrecerile au loc la iarbă verde, cu miei și berbeci sacrificați, cu multă veselie, lupte tradiționale libere, dansuri și concursuri hipice.
În vechime, de Nawrez, flăcăii urcau pe casă și trimiteau o scrisoare de dragoste și un cadou fetei iubite, prin horn cu ajutorul unei sfori, Fata răspundea în același mod, cu o altă scrisoare și cu alt cadou. Doar atunci tinerii logodiți aveau voie să se întâlnească.
De asemenea pentru a ghici ce aduce noul an fiecare om ia în mâini un vas plin cu apă și o legătură de șapte chei. Acesta stă în fața propriului gard și ascultă cuvintele vecinilor și trecătorilor. Dacă primele cuvinte erau bune însemna că noul an va fi fericit cu bucurii, iar dacă aceste cuvine erau rele, noul an îți oferă doar necazuri.
Orașele din România în care se sărbătorește Nevruzul (Nawrez): Principalele orașe în care se sărbătorește Nevruzul (Nawrezul) sunt Tulcea, Medgidia, Mangalia și mai puțin în Constanța, dar și în stațiunile balneo-climaterice (Mamaia, Eforie, Costinești, Techirghiol).
Nevruzul în literatură este evocat frecvent, fiind tema principală a operelor multor autori, atât de etnie turcă cât și de etnie tătară. Prof.univ.dr. Nuredin Ibram este unul dintre cei mai informați cercetători ai tradiției străvechi cu privire la Nevruz. Aceste opere literare închinate sărbătorii Anului Nou sunt presărate cu elemente care prin simbolistica pe care o au fac corelație cu semnificația generală de renaștere pe care o are Nevruzul.
Elemente simbolistice în literatură sunt numeroase: trandafirul (simbolizează renașterea încă din antichitate), laleaua (prospețime), vântul (asigură înflorirea florilor și răspândește miresmele în aer), focul (simbolizează renaștere și purificare).
Dansul specific Nevruzului (Nawrezului) este un moment extrem de interesant deoarece dansul căluțului sau al călușarului cum este cunoscut și în tradiția dansurilor folclorice românești. În mitologia turcă – tătară, «at» (cal) reprezenta zeul cailor, iar pentru tătari și turci calul ocupă un loc foarte important. Dansul diferit jucat în zona României, ca și în zona Mării Negre din Turcia începea să se danseze la 21 martie și ținea timp de o săptămână.
Aceste tradiții fac parte din înțelepciunea comunității tătare și multe dintre ele se regăsesc și în comunitatea creștină. Aceste obiceiuri oferă culoare culturii dobrogene și sunt dovada unei conviețuiri în pace a comunității islamice cu cea creștină. Așa cum afirmă și prof.univ.dr. Nuredin Ibram Avem șansa prin cultură, cunoaștere, dialog și comunicare- să refacem și să actualizăm patrimoniu istoric și cultural, conștiința de sine a etniei tătare, turco=tătare din România. Avem șansa să ne promovăm identitatea etnolingvistică, cultural religioasă, o identitate autentică, filtrată de partizanate nocive, de tendențiozități parșive, de rea intenție și manipulare.
Din nefericire, în prezent aceste obiceiuri sunt în pericol să se piardă din cauza presiunii civilizației moderne, schimbării modului de a gândi și folosirea sporadică a limbii materne. De exemplu, obiceiul Nevruzului nu se mai respectă în Constanța spre deosebire de comunitățile mai mici din Medgidia, Valul lui Traian, Tuzla. Deși Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România (UDTTMR) depune constant eforturi pentru promovarea acestor tradițiilor este oportună și la nivelul municipiului Constanța unde avem un număr mai mare de etnici tătari și turci, organizarea unor evenimente de promovare a diversității culturale și religioase și mai ales a sărbătorilor ce contribuie la definirea identității culturale.
Credem că o soluție pentru promovarea elementelor de originalitate a comunității constănțene ar fi realizarea unui parteneriat public–privat cu scopul promovării acestei comori uitate a istoriei locale și chiar accesarea unor fonduri europene pentru o campanie de sensibilizare locală în ceea ce privește promovarea multiculturalității.“
V.I.
