Institutul Yunus Emre din Constanţa şi Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa în colaborare cu Turkish Airlines au organizat marţi, 31 mai 2022, la Universitatea „Ovidius” din Constanţa, conferinţa intitulată „Emigrarea turcilor şi tătarilor din România în Turcia între cele două Războaie Mondiale”.
Discursurile de deschidere au fost susţinute de Emanuel Plopeanu, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi de Tuna Balkan, Coordonator al Institutului Yunus Emre din Constanţa.
Emanuel Plopeanu a precizat că „volumul aflat în atenţia noastră reuşeşte să furnizeze o imagine de ansamblu a fenomenului de emigrare care a acoperit deceniul al IV-lea şi care a luat prin surprindere atât statul român cât şi statul turc. Metin Omer propune o perspectivă istorică a integrării turcilor şi tătarilor în spaţiul românesc, după 1878, iar emigrarea este analizată în contextul politic al României interbelice şi al relaţiei cu Turcia republicană. Sunt surprinse eforturile făcute pentru ameliorarea condiţiilor de emigrare, inclusiv prin semnarea unei convenţii speciale între cele două ţări dar şi condiţiile pe care le-au găsit turcii şi tătarii în noua lor ţară precum şi nivelul – destul de ridicat – de adaptare şi de integrare economică şi socială, aşa cum se reflectă în mărturiile vremii„.
„Aş dori să-i mulţumesc lui Metin Omer, care a cercetat şi scris despre un subiect atât de important lăsându-şi amprenta în istorie spre transmiterea ei către generaţiile viitoare şi, de asemenea, domnului profesor Hakan Kýrýmlý care a redactat prefaţa acestei cărţi. De asemenea, doresc să mulţumesc conducerii Universităţii „Ovidius” care ne-a găzduit astăzi şi, bineînţeles, domnului decan al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, conf.univ.dr. Emanuel Plopeanu. Domnii profesori Kýrýmlý şi Omer ne vor prezenta astăzi dimensiunile politice, diplomatice şi sociologice ale emigrării turcilor şi tătarilor din România în Turcia între anii 1918 – 1941„, a spus Tuna Balkan.
După ce a prezentat istoria emigraţiei tătarilor crimeeni, Hakan Kýrýmlý a precizat: „mă bucur că sunt astăzi alături de dumneavoastră la acest eveniment unde este lansată şi cartea „Emigrarea turcilor şi tătarilor din România în Turcia între cele două Războaie Mondiale. O lucrare importantă la care mă bucur că mi-am adus şi eu contribuţia. Eu însumi provenind dintr-o familie emigrată, pe linie paternă din Crimeea şi pe linie maternă din Dobrogea. Ceea ce mai ţin să precizez este faptul că în povestirile părinţilor mei legate de momentele petrecute în România nu auzeam niciodată vreun cuvânt defavorabil atât la adresa României cât şi a românilor, iar acest lucru este foarte important în a crea o imagine de ansamblu cu privire la viaţa petrecută acolo„.
„Ceea ce aduce nou lucrarea „Emigrarea turcilor şi tătarilor din România în Turcia între cele două Războaie Mondiale” este în primul rând o perspectivă a tuturor actorilor direct implicaţi: România, Turcia şi comunitatea turcă şi tătară. Acest lucru a fost posibil prin folosirea unor surse inedite în limbile turcă şi română, a presei româneşti, turceşti şi a comunităţii”, a precizat Metin Omer.
Omer a continuat: „Fenomenul emigrării a fost important atât pentru România, cât şi pentru Turcia, însă nu a reprezentat cel mai discutat punct de pe agenda diplomatică a celor două ţări. Foarte probabil, această situaţie s-a datorat dorinţei ambelor părţi de a reglementa situaţia şi a-i ajuta pe emigranţi. Divergenţele cu privire la identificarea cauzelor emigrării au fost uşor rezolvate. Pentru o mai bună coordonare, în 1936, cele două ţări au semnat Convenţia pentru reglementarea emigrării populaţiei turceşti din Dobrogea„.
A.V.
