La
University of Cincinnati – College of Medicine, cercetătoarea Katherine A. Burns studiază tocmai această etapă timpurie a bolii. Interesul său științific are și o dimensiune personală: Burns trăiește cu endometrioză și a cunoscut încă din adolescență durerea severă și dificultatea de a obține un diagnostic, confirmat abia la vârsta de 21 de ani. Experiența pacientei a devenit parte a motivației cercetătoarei, iar activitatea laboratorului său urmărește să explice mecanismele biologice ale unei afecțiuni care, pentru milioane de femei, a rămas mult timp insuficient recunoscută. Revista
Science i-a dedicat în august 2025 un amplu profil, semnat de jurnalista științifică Meredith Wadman.
O direcție centrală a cercetării sale privește neutrofilele, celule ale sistemului imunitar care răspund rapid la semnalele de inflamație și participă la apărarea organismului. În mod obișnuit, aceste celule sunt studiate pentru rolul lor în combaterea infecțiilor. Echipa lui Burns a investigat însă posibilitatea ca anumite subpopulații de neutrofile să creeze un mediu favorabil instalării leziunilor endometriozice. Într-un studiu publicat în 2025 în JCI Insight, cercetătorii au analizat probe de lichid menstrual provenite de la 23 de participante: 10 cu endometrioză și 13 fără această afecțiune.
În probele grupului cu endometrioză, proporția neutrofilelor îmbătrânite a fost de aproximativ două ori mai mare, iar cea a neutrofilelor îmbătrânite cu profil proangiogenic, asociat cu formarea vaselor de sânge, de aproximativ 2,5 ori mai mare decât în grupul de control. Rezultatele descriu diferențe celulare relevante, identificate într-un eșantion uman restrâns, și oferă o direcție de investigare a mecanismelor timpurii ale bolii.
Cercetarea a continuat prin experimente pe un model murin de endometrioză, în care leziunile au fost examinate la 24 de ore de la implantarea țesutului endometrial. Reducerea recrutării neutrofilelor în cavitatea peritoneală, obținută prin blocarea cu anticorpi a receptorului
#CXCR2 de pe suprafața acestor celule, a diminuat atașarea țesutului endometrial și formarea leziunilor incipiente. Echipa a identificat și un mecanism molecular posibil implicat în acest proces: fibrinogenul, o proteină plasmatică ce poate funcționa ca substrat pentru adeziunea celulelor endometriale, fiind identificat în leziunile în curs de dezvoltare și în experimentele de adeziune celulară. Autorii propun că neutrofilele contribuie la acest mediu prin eliberarea unor structuri numite capcane extracelulare neutrofilice, care, împreună cu fibrinogenul, ar putea forma o matrice adezivă provizorie. Această explicație mecanistică este susținută de rezultatele experimentale, dar necesită investigații suplimentare pentru confirmarea etapelor sale în organismul uman.
Rezultatele deschid direcții de cercetare cu relevanță pentru diagnostic și tratament. Analiza celulelor din lichidul menstrual ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor metode de identificare mai puțin invazive a bolii. Într-un preprint publicat în august 2025, încă nevalidat prin peer-review, echipa a descris populații celulare și particularități ale lichidului menstrual asociate endometriozei, completând investigațiile asupra potențialilor biomarkeri.
În ianuarie 2026, University of Cincinnati a anunțat că Burns lucrează la dezvoltarea unui test neinvaziv, posibil de utilizat la domiciliu, bazat pe analiza leucocitelor din lichidul menstrual. Proiectul se află în etapa de cercetare și dezvoltare, iar testul nu reprezintă, în prezent, o metodă diagnostică validată pentru utilizare clinică. În paralel, înțelegerea rolului neutrofilelor și al receptorului CXCR2 poate orienta investigarea unor noi ținte terapeutice. Aceste perspective necesită studii suplimentare, validare pe grupuri mai mari de paciente și confirmarea relevanței mecanismelor observate experimental în organismul uman. Studiul publicat în JCI Insight oferă o piesă importantă într-un puzzle biologic complex: arată cum celulele sistemului imunitar pot participa la instalarea bolii, încă din primele momente ale formării leziunilor.
Pentru Katherine Burns, cercetarea pornește de la o întrebare pe care a cunoscut-o și ca pacientă: de ce apare această boală și cum poate fi recunoscută mai devreme? Răspunsurile se construiesc prin experimente minuțioase, observații celulare și verificarea atentă a mecanismelor biologice. În cazul endometriozei, fiecare asemenea rezultat contribuie la o înțelegere mai precisă a bolii și apropie cercetarea de obiectivul său medical esențial: diagnostic mai timpuriu, intervenții mai bine țintite și o viață cu mai puțină suferință pentru persoanele afectate.
Și în România. Endometrioza are și în țara noastră repere clinice și structuri medicale dedicate. Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România a elaborat ghidul clinic național pentru endometrioză, coordonat de prof. dr. Elvira Brătilă, aprobat de Ministerul Sănătății prin Ordinul nr. 1.241 din 9 august 2019. Documentul stabilește recomandări pentru diagnostic și tratament și urmărește armonizarea practicii medicale naționale cu principiile internaționale bazate pe dovezi. La nivelul serviciilor specializate,
Spitalul Clinic de Obstetrica-Ginecologie „Prof.Dr.Panait Sarbu” din București figurează în registrul Fundației Germane pentru Cercetarea Endometriozei ca centru certificat pentru această afecțiune, cu certificare valabilă până în iunie 2028. În sectorul privat, rețeaua Endo Institute a dezvoltat centre multidisciplinare în Timișoara, București și Cluj-Napoca, cu echipe care reunesc specialități implicate în diagnosticul și tratamentul formelor complexe ale bolii. Aceste repere oferă o bază clinică importantă pentru dezvoltarea colaborării dintre specialiști, cercetători și instituțiile medicale, inclusiv pentru viitoare studii care să investigheze mecanismele biologice ale endometriozei în populația din România, potrivit
Autorității Naționale pentru Cercetare – România.
L.B.