Mai multe acțiuni, prin care a fost solicitată, în instanță, suspendarea executării deciziei Curții Constituționale a României (CCR) privind anularea alegerilor din toamna anului trecut, au fost înregistrate la mai multe instanțe din țară. Iată că, recent, au apărut și la Constanța astfel de cereri.
După admiterea unei astfel de cereri, privind suspendarea executării Hotărârii CCR nr. 32/06.12.2024, la Curtea de Apel Ploiești, pe rolul mai multor instanțe au fost înregistrate mai multe astfel de acțiuni.
Zilele trecute au fost înregistrate și la Constanța astfel de acțiuni intentate de mai multe persoane, care au calitate de reclamanți, în contradictoriu cu Curtea Constituțională a României.
Unul dintre dosare, de exemplu, a fost înregistrat pe 28 aprilie, de către Virgil Gorcea, iar termenul de judecată a fost fixat pentru data de 5 mai, la Curtea de Apel Constanța.
Se va ține cont de practica judiciară în acest caz?
Interesant este faptul că, așa cum se știe, hotărârea Curții de Apel Ploiești, care a suspendat decizia CCR privind anularea alegerilor prezidențiale din decembrie, a fost desființată la Înalta Curte, după ce judecătorii constituționali au declarat recurs.
Cei trei judecători de la Instanța Supremă, care au soluționat recursurile formulate de CCR și de Parchetul General, au stabilit că sentința Curții de Apel Ploiești este una nelegală. Magistrații Curții Supreme explică faptul că judecătorul de la Curtea de Apel Ploiești a făcut „un exces de putere“.
De astfel, atât CCR, cât și Parchetul General au invocat în motivele de recurs că instanța de la Ploiești și-a arogat atribuții specifice puterii executive sau puterii legiuitoare ori în domenii excluse puterii judecătorești. Mai exact, un exces de putere, care presupune încălcarea principiului separației puterilor în stat.
„Prin exces de putere se încalcă ordinea constituțională și interesul public, instanța judecătorească exercitând funcțiile puterii judecătorești peste limitele statornicite prin Constituție. Or, instanța de fond a comis un exces de putere atunci când, analizând cererea de chemare în judecată, a respins excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată de reprezentantul Ministerului Public și a reținut caracterul de act administrativ normativ al hotărârii Curții Constituționale atacate, apreciind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004“, scrie în motivarea Înaltei Curți.
Practic, Instanța Supremă a stabilit că o Curte de Apel, indiferent care ar fi ea, nu se poate ridica deasupra normelor stabilite prin Constituție și deasupra CCR.
„Este ca și cum Judecătoria Caracal ar desființa, de la sine putere, anumite pasaje din Constituția României sau din alte legi, ea neavând nicio competență în acest sens“, susține avocatul Eduard Niță din Baroul Constanța.
Și cum în România jurisprudența reprezintă izvor de drept și instrument principal de uniformizare a interpretării și aplicării legii, se așteaptă ca hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind desființarea hotărârii Curții de Apel Ploiești să fie considerată precedent și să opereze în toate dosarele similare, având aceeași cauză, hotărârea judecătorului de la Ploiești privind desființarea hotărârii CCR fiind considerată o anomalie.
Daniel ALBU
