Dincolo de funcții, rezultate și parcursuri profesionale impresionante, leadershipul autentic începe cu o întrebare simplă: cât de conectați suntem, de fapt, la noi înșine și la ceilalți? Pentru dr. Carmen Vlăsceanu, răspunsul la această întrebare a devenit firul roșu al unei cariere construite la intersecția dintre experiență globală, reflecție academică și implicare umană profundă.
Cu peste 25 de ani petrecuți în industria ospitalității, în contexte internaționale diverse, de la vase de croazieră la medii organizaționale complexe, parcursul său profesional a fost definit de interacțiunea cu oameni din culturi diferite și de înțelegerea mecanismelor subtile care stau la baza relațiilor interumane. Această experiență a fost ulterior consolidată prin studii academice aprofundate, orientate către analiza experienței clienților și a impactului pe care factorul uman îl are asupra performanței organizaționale.
După ce pe 3 martie am celebrat Ziua Mondială a Scriitorilor și am continuat acest parcurs cultural cu Ziua Autorilor Europeni, marcată anual în preajma datei de 25 de martie, la inițiativa Comisiei Europene, culminăm, pe 23 aprilie, cu Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor. Iată, în acest context, astăzi avem onoarea să discutăm cu dr. Carmen Vlăsceanu, autoarea volumului „Dare to C.A.R.E”, lansat inițial la Londra și ulterior în România, care reflectă această sinteză între practică și introspecție. Mai mult decât o carte de leadership, „Dare to C.A.R.E” devine o invitație la autenticitate, responsabilitate și evoluție conștientă, adresată celor care își doresc nu doar să conducă, ci să creeze sens și conexiuni reale în mediul profesional.
Dr. Vlăsceanu aduce în prim-plan un model de leadership bazat pe conexiune autentică, empatie, responsabilitate și aliniere la valori. Cartea sa nu este doar un demers teoretic, ci o invitație la introspecție și transformare, adresată atât liderilor, cât și celor care caută sensul într-o lume din ce în ce mai accelerată și tehnologizată. Printr-un discurs echilibrat între experiență profesională și reflecție personală, autoarea subliniază că adevărata performanță începe din interior, din modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți.
Dincolo de activitate academică și de scris, implicarea în proiecte sociale, prin Angels Wings Charity Org., completează această viziune integratoare asupra leadershipului. Inițiativele dedicate educației și sprijinirii comunităților vulnerabile reflectă convingerea că responsabilitatea socială nu este opțională, ci parte esențială a unui leadership autentic.
În acest interviu, dr. Carmen Vlăsceanu vorbește despre călătoria sa profesională și personală, despre lecțiile învățate din diversitatea culturală, despre provocările leadershipului modern și despre nevoia urgentă de reconectare umană într-o societate dominată de viteză și tehnologie. Un dialog despre curajul de a simți, de a înțelege și mai ales, de a avea grijă de sine și de ceilalți.
În rândurile care urmează, descoperim nu doar un lider, ci un om care a ales să transforme experiența în sens și acțiune.
Reporter: Carmen, ai lucrat peste 25 de ani în ospitalitate, leadership global, te-ai implicat în tot felul de proiecte, dar pentru tine contează educația. Dacă ar fi să rezumi esența călătoriei tale într-o singură propoziție, care ar fi aceea?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Bună ziua! Vă mulțumesc mult pentru invitație. Mă bucur foarte mult să fim astăzi în acest cadru minunat. Ne aflăm la Editura Galaxia Coresi, în studioul lor și pe această cale, mulțumim directorilor și autorilor Michiela și Vasile Poenaru pentru că ne găzduiesc astăzi. Povestea mea este povestea unui om care, într-adevăr, a captat experiențe de neuitate din întreaga lume. Pe partea profesională, aș putea spune că este vorba despre călătoriile în jurul lumii, care sunt absolut inegalabile, dar rămâne, cu precădere, călătoria spre interiorul nostru ca fiind cea mai de preț.
Reporter: Ai început anul 2026 în forță. Iată că și în 2026 drumurile te-au dus la Londra. Ce s-a întâmplat acolo, mai exact?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Într-adevăr, 2026, Anul Calului de Foc, a început foarte intens, cu o invitație primită de la CEO-ul Institutului de Ospitalitate din Londra, la o recepție absolut exclusivă a industriei ospitalității, care a avut loc la Parlamentul Angliei, la Westminster Abbey. A fost un eveniment cu adevărat memorabil.
Reporter: Ce te-a inspirat să scrii cartea? Pentru că astăzi vom discuta despre acea carte care te-a făcut celebră. Pentru că, să recunoaștem, nu este ușor să ajungi la Londra și să lansezi o carte atât de citită, care a ajuns atât la publicul internațional, cât și la publicul din România, țara în care te-ai născut.
Dr. Carmen Vlăsceanu: Într-adevăr, Alexandra, zona de inspirație a acestei cărți este, pur și simplu, reprezentată de relațiile interumane și conexiunea dintre noi. Călătorind și lucrând cu sute de mii de oameni, din naționalități din întreaga lume, interacționând cu diferite culturi, am observat că, într-adevăr, numitorul comun este și rămâne factorul uman. Și atunci, într-adevăr, ideea cărții a pornit de la acest lucru foarte important.
Reporter: Care a fost momentul declanșator?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Momentul declanșator a fost imediat după susținerea tezei de doctorat. Am simțit nevoia că mai există o continuitate. Și atunci, într-adevăr, m-am reîntors la un vis din copilărie: acela de a scrie o carte. Întotdeauna am știut că o voi scrie, dar nu știam niciodată despre ce. Și atunci, într-adevăr, căutând foarte adânc în interiorul meu, așa a luat naștere cartea de față.
Reporter: De ce acest titlu și ce semnificație are pentru tine?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Titlul este foarte important. Titlul este, de fapt, o invitație fiecăruia dintre noi la o incursiune interioară, atât în introspecția inimii noastre, dar este foarte bine adaptat și pentru lideri și pentru organizații, pentru că, de asemenea, îi invită și pe aceștia, managerii și liderii din organizații, să se uite foarte atent la echipele și la factorul uman din cadrul acestora.
Reporter: Cum ai defini modelul de „Dare to C.A.R.E.” într-o singură frază și cum ai descrie această carte în trei cuvinte pentru cineva care nu știe nimic despre ea?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Într-o singură frază, aș spune că este o invitație la conexiune, la reinventare și la evoluție continuă. Iar în trei cuvinte: conexiune, transformare și sens. Un sens foarte adânc.
Reporter: Ce înseamnă pentru tine momentul în care ți-ai dat seama că nu mai scrii doar note profesionale, ci o carte? A fost o decizie spontană sau un proces interior îndelungat?
Dr. Carmen Vlăsceanu: A fost o conștientizare, un proces de durată, într-adevăr, în care am realizat că tot ce acumulasem de-a lungul vieții și notițele pe care mi le luam aveau o foarte mare însemnătate. Era o transpunere a unor emoții, a unor sentimente, a unor conștientizări de-a lungul timpului și, atunci, cumva, a trebuit doar să le leg între ele.
Reporter: Ai ajuns să gestionezi operațiuni pentru peste 5.000 de oaspeți pe vase de croazieră. Nu-i ușor lucru. Ce lecție din această evoluție crescătoare te-a format cel mai puternic ca lider?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Într-adevăr, operațiunile de ospitalitate ale vaselor de croazieră sunt foarte complexe și, cumva, aduc sub umbrela lor oameni din întreaga lume, din toate naționalitățile acestui pământ. Și atunci fiecare vine cu culturile sale diferite, cu modalități de relaționare diferite. Iar un lider, într-adevăr, trebuie să fie foarte atent la aceste valențe foarte sensibile și să aibă capacitatea de a se adapta și de a le aborda în consecință, adică pe aceeași lungime de undă, de înțelegere, să zic așa.
Reporter: Pe ce vas de croazieră te-ai simțit cel mai bine? Dar cel mai inconfortabil, să spunem așa?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Interesantă abordare. Nu m-am gândit foarte mult la asta. Cred că Holiday, pentru că acolo a fost tranziția de la profesia pe care mi-o alesesem inițial, de a fi bucătar. Bucătar-șef voiam să devin. Pasiunea mea este de a găti și trecerea la o altă profesie, respectiv la experiența clienților și la front desk, la recepția hotelului. Și atunci acela a fost vasul care a definitivat acea trecere și, într-adevăr, a trebuit să trec din spatele casei, cum se spune „back of the house”, de la bucătărie, la recepție, la relația directă cu clientul. Acolo a fost, de fapt, începutul călătoriei mele, ceea ce a și definitivat parcursul meu. Și acolo a fost, de fapt, acel loc. Dar experiența mea mi-a asigurat, să zic așa, locul de cercetare a experienței clienților și incursiunea în natura umană, dacă vrei. Acolo am avut posibilitatea de a cerceta valorile distincte ale oamenilor și, de fapt, de a ajunge la esența umană.
Reporter: Călătoriile în peste 20 de țări te-au expus diferitelor culturi, sisteme și perspective. Ce te-a surprins cel mai mult în modul în care diferite națiuni înțeleg conceptul de experiență umană în business?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Leadershipul nu are formă. Însă ceea ce îi dă importanță și structură diferită este însă această natură umană, care vine cu autenticitatea ei, cu frumusețea ei, să completeze întregul proces de leadership și nu numai. Acesta este factorul și numitorul comun dintre oameni, liantul care nu se vede. Este umanitatea dintre noi, iar diferențele de cultură și de tradiții vin să îmbogățească, într-adevăr, întreaga experiență interumană.
Reporter: În cariera ta academică (licență, masterat și doctorat la ASE) ce descoperire personală ți-a schimbat cel mai mult modul de a vedea leadershipul?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Sincer, doctoratul a fost această experiență. Și spun asta pentru că am studiat experiența clienților din perspectivă globală, din perspectiva turismului global, dar și a turismului de croaziere. Și atunci, studiind la nivel academic, într-adevăr, a trebuit să fac o incursiune și o analiză foarte detaliată a acestui fapt, a relațiilor interumane și a factorilor de care depinde, de fapt, experiența clienților. Și am ajuns la o concluzie pe care, de fapt, cred că am conștientizat-o tot timpul, dar nu în această modalitate formală: faptul că experiența clienților depinde de experiența angajaților, de experiența individuală a angajaților. Este absolut imposibil să livrezi o experiență de calitate superioară clienților dacă angajații nu se simt stimulați, nu se simt ascultați sau nu se dezvoltă într-un cadru propice lor.
Reporter: Cum te-a influențat expunerea culturală globală în formarea modelului tău de leadership?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Având abilitatea de a călători și acest avantaj clar, mi-am format abilitățile de a gestiona diferite situații, de a mă adapta efectiv. Cred că, în primul rând, mi-a îmbunătățit flexibilitatea și adaptabilitatea, în funcție de diferitele percepții culturale ale oamenilor cu care intrăm în contact.
Reporter: Există o frază des întâlnită în industrie: „Clientul are întotdeauna dreptate”. Ești de acord cu ea sau o reformulezi?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Da, este celebra frază pe care toți o știm. Într-adevăr, cred că este incompletă. Eu aș adăuga faptul că aici trebuie să existe acea doză de echilibru. La ce mă refer? Clienții, într-adevăr, trebuie ascultați și respectați, însă organizațiile trebuie să țină foarte bine seama și de crearea acelui cadru de confort pentru angajații lor și, implicit, să-i ajute. Adică mă refer să-i sprijine din punctul de vedere al demnității și al integrității personale. Acolo consider că organizațiile și leadershipul ar trebui să se alinieze foarte bine acestor lucruri.
Reporter: Cum poate o organizație să creeze conexiuni autentice cu aceștia într-o lume dominată de tehnologie și automatizare?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Este fix despre ce am vorbit până acum: acel factor uman care, de multe ori, tinde să se piardă printre procesele operaționale, printre rapoarte și statistici de management ce țin pur și simplu de performanță. O foarte mare atenție trebuie acordată factorului uman. Iar timpurile de astăzi, ceea ce se întâmplă la nivel global, la nivel local, în fiecare domeniu de activitate, oarecum ne arată acest lucru: faptul că relațiile interumane trebuie regândite și trebuie să ne uităm la modul în care relaționăm unii cu alții și la modul în care acest lucru se traduce în organizații.
Reporter: Modelul pe care tu l-ai detaliat în cartea publicată atât la Londra, cât și în România este construit pe empatie, responsabilitate, aliniere și excelență. Care dintre aceste elemente consideri că lipsește cel mai mult în organizațiile moderne?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Conexiunea autentică. Asta cred că este elementul care lipsește foarte mult. Iar, odată cu apariția tehnologiei, cred că tendințele de intensificare a acestui fenomen sunt din ce în ce mai pronunțate și cred că aici vor fi provocările de viitor, sincer.
Reporter: Dacă ar fi să explici modelul „C.A.R.E.” unui copil de 10 ani, cum l-ai descrie?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Foarte interesant. I-aș spune simplu: „C.A.R.E” înseamnă, efectiv, capabilitatea de a te exprima, de a fi tu însuți, de a învăța tot timpul, de a fi onest și sincer în orice situație și de a încerca să faci lucrurile cât mai bine posibil, la maximum de capacitate
Reporter: Mulți lideri vor rezultate rapide. Crezi că modelul „C.A.R.E.” poate fi implementat treptat sau necesită o transformare completă de mentalitate?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Transformarea cred că vine treptat, pentru că există acea tehnică a pașilor mici, cea mai eficientă atât în dezvoltarea profesională, cât și în dezvoltarea personală. Consider că nu există o experiență completă obținută, să zic, „la foc rapid”, ignorând pașii esențiali și mici.
Reporter: În interviurile recente ai vorbit și despre stresul echipelor, despre burnout. Pentru că, să recunoaștem, să fii luni întregi pe un vas de croazieră nu este ușor. Nu ai aceeași libertate să te duci, poate, la un spital dacă ai o urgență sau nu poți să mergi la familie așa cum ți-ai dori. Crezi că generațiile viitoare vor lucra mai sănătos sau mai intens?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Este foarte de actualitate această tematică, să știi. Și în sesiunile de coaching și mentorat pe care le susțin, atât individual, cât și în sesiuni de grup, adică în organizații, această tematică apare foarte des întâlnită. Oamenii, într-adevăr, simt această presiune a burnout-ului, adică faptul că tehnologia este întotdeauna cu ei și nu le mai permite acea deconectare de mediul organizațional și invers. Oarecum nu mai există limite, știi, și asta cred că determină acea percepție: mă simt ca și cum sunt tot timpul la serviciu, pentru că apar mesaje, mai intră un apel, mai apare un e-mail. Și atunci totul converge către această percepție de a fi permanent la serviciu.
Reporter: În alertă?
Dr. Carmen Vlăsceanu: În alertă și la datorie.
Reporter: Ce greșeli crezi că fac liderii când vorbesc despre cultură organizațională fără să o trăiască?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Aici, într-adevăr, este o problemă. Asta este însăși problemă. Când vorbesc despre cultură organizațională fără a o trăi, se simte, se știe, se resimte la nivelul echipelor, se resimte la nivel individual, în sensul că se reflectă și în comportamentele angajaților și, atunci, acolo apare problema. Ar trebui să vorbească din experiență proprie și din conectarea activă, din ascultarea activă a angajaților lor.
Reporter: Care este cel mai mare mit al leadership-ului modern pe care îl demontezi în cartea ta?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Faptul că liderul ar trebui să știe totul. Liderul nu are toate răspunsurile și nici nu ar trebui să fie așa, dar ar trebui să asculte foarte activ, să fie foarte implicat în ceea ce se întâmplă cu echipa sa, să fie foarte perceptiv la greutățile sau provocările cu care se confruntă oamenii. Și atunci altfel ar fi relația la nivel profesional.
Reporter: Cartea ta nu este doar un material academic, ci o invitație la transformare, așa cum spuneai la începutul interviului. Ce schimbare speri să vezi în lume datorită ei?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Este o carte profesională pe cât de personală este. Cartea este o punte de legătură dintre mediul profesional și natura umană. Ne învață, efectiv, ne oferă chei și metode despre cum să ajungem la un nivel de aliniere personală cu valorile noastre. Și atunci, într-adevăr, ceea ce îmi doresc sau ceea ce sper că va fi mesajul transmis de carte este această dorință de introspecție mai adâncă a fiecărui cititor, astfel încât să-și găsească puterea interioară și să o „alchimizeze”, să o transforme în acțiuni în plan real, efectiv.
Reporter: Nu ești doar autor de carte, coach, lider, ci ai în spate și o organizație de suflet pe care ai fondat-o și care sprijină copiii și comunitățile vulnerabile. Ce legătură vezi între grijă, leadership și responsabilitate socială?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Într-adevăr, în timp ce scriam „Dare to C.A.R.E.” și îi inspiram pe oameni să acționeze în virtutea valorilor lor, am simțit obligația și responsabilitatea unui model, pe principiul că schimbarea începe cu mine. Așa am înființat Asociația Angels Wings, al cărei scop este de a sprijini copiii, tinerii și comunitățile vulnerabile prin tot ceea ce putem: educațional, cultural, chiar și material, în funcție de posibilități. Iar în acest sens, mă bucur că locația astăzi filmăm nu este deloc întâmplătoare, pentru că tocmai am lansat proiectul național „Educație pentru viață”, în colaborare cu Editura Galaxia Coresi. Deci, Angels Wings a lansat acest proiect în colaborare cu Editura Galaxia Coresi. De fapt, este un set de patru cărți. Ne dorim ca acest set de patru cărți educaționale să ajungă la copiii din întreaga țară, dar și la cadrele didactice, pentru a-i sprijini în educația nonformală. Mai exact, acest set de patru cărți, în valoare de 190 de lei, promovează valori precum învățătura, respectul, disciplina și dragostea pentru carte și pentru educație. Și atunci este foarte important să cooptăm alături de noi cât mai mulți dintre dumneavoastră, ascultători, cititori, care pot fi atât persoane fizice, cât și companii și care se pot alătura acestui proiect, participând efectiv la crearea educației copiilor noștri și, implicit, la dezvoltarea liderilor de mâine. Așadar, toți cei care doriți să vă implicați în proiect, să ne sprijiniți, fie companii, fie persoane fizice, nu puteți contacta la office@angels-wings.org sau telefonic 076833375 și puteți dona, astfel încât să ne asigurăm că aceste cărți ajung la copiii din mediul urban și din mediul rural din România și nu numai, ci și în diaspora. Pentru că avem o comunitate foarte dezvoltată și în diaspora. Așadar, contactați-ne și vă mulțumim cu recunoștință. Mottoul Asociației Angels Wings este „Nihil sine Deo”, într-adevăr, nimic fără Dumnezeu. Aceasta este, de fapt, și deviza mea pe parcursul întregi vieți. Tot ceea ce am făcut nu am făcut absolut singură și doar prin puterile mele; consider că am fost un canal prin care Sursa Divină și Dumnezeu Însuși și-au manifestat dorința de a mă dezvolta. Și atunci, într-adevăr, și eu am răspuns, pentru că aceasta este obligația noastră, consider eu, ca oameni: să răspundem acestei revelații pe care Dumnezeu ne-o oferă pe parcursul întregii vieți și să ne arătăm disponibili în a fi modelați, în a asculta mesajul Lui către noi. Pentru că, vedeți, aceste viziuni pe care le primim de la Divinitate sunt absolut personalizate și unice, iar fiecare dintre noi avem un scop și o misiune pe acest pământ. Și consider că această introspecție este esențială, pentru că acolo ne găsim scopul divin și misiunea pe care o avem de îndeplinit și tot acolo găsim și puterea de a merge mai departe, curajul de a continua în vremuri tulburi și în momente de provocare. Și atunci, da, credința este foarte importantă, într-adevăr. Și Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pe această cale, că m-a susținut la fiecare pas din această călătorie frumoasă numită viață.
Reporter: Dacă cineva va citi cărțile, să zicem, într-un avion, într-o pauză sau într-o seară obișnuită, ce emoție ați vrea să rămână cu ei după ultima pagină?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Ne referim la „Dare to CARE” și la cărțile educaționale. În primul rând, prima emoție și cea mai importantă este aceea că fiecare dintre noi este foarte valoros. Avem putere, iar unicitatea noastră este lucrul cel mai de preț care ne definește în această lume. Venim în lume cu abilități și aptitudini foarte diferite, frumoase, care asigură această complementaritate în societatea noastră. Și atunci, într-adevăr, fiecare dintre noi este foarte special și cred că ar trebui să avem mai des curajul de a acționa în virtutea acestor abilități personale și talente, dacă vrei.
Reporter: Revenind la cartea „Dare to C.A.R.E.”, prima lansare a avut loc într-un spațiu absolut spectaculos, un loc de istorie, noblețe și simbolistică. Cum ai ales locația? A fost o decizie logică, intuitivă sau providențială?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Aș putea spune toate. Evenimentul a fost lansat, într-adevăr, la Royal Victoria Patriotic Building, o locație extraordinară în centrul Londrei, unde, într-adevăr, au fost reuniți mulți reprezentanți ai diferitelor industrii de ospitalitate, din artă, alți autori. De asemenea, au fost și oameni din industria croazierelor și prieteni cu care nu mă mai văzusem de foarte multă vreme, cu care am lucrat pe vapor. Deci da, a fost un eveniment plin de emoție și încărcătură vibrațională pozitivă.
Reporter: Evenimentul, așa cum spuneai, a reunit personalități din industrie, oameni de afaceri, lideri și cititori. Ce te-a surprins cel mai mult în interacțiunea și reacțiile lor?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Sincer, a fost curiozitatea, titlul cărții. Într-adevăr, mulți mi-au mărturisit că au fost foarte curioși și și-au dorit să aprofundeze mai mult, văzând acest titlu. Titlul este un imperativ, dar, totodată, și o invitație la introspecție interioară. Și atunci, da, de aceea au venit să vorbească cu autorul și să afle exact mai multe. Dar un singur lucru, cred, ca factor comun, am observat: a fost, efectiv, dorința de leadership autentic și de comunicare, de relaționare cât mai autentică.
Reporter: Cum ai trăit personal momentul în care ai realizat că mesajul cărții prinde viața într-un asemenea spațiu?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Cum am realizat? Prin feedback-ul pe care l-am primit. Cartea este disponibilă atât în limba engleză, cât și în limba română. Se vinde pe Amazon și, fiind pe Amazon, automat are deschidere globală. Suntem și în bibliotecile din Australia, din Europa, Marea Britanie, America, America de Nord, Canada, dar și în America de Sud. Și atunci, feedback-ul pe care l-am primit de la oameni a fost acela că, într-adevăr, i-a încurajat foarte mult. S-au simțit foarte susținuți și încurajați să pornească pe acest drum al incursiunii de cunoaștere personală.
Reporter: Iată, dacă la începutul interviului spuneam că ai ajuns în peste 20 de țări, cartea ta a ajuns să fie citită de atât de multă lume.
Dr. Carmen Vlăsceanu: Într-adevăr, este un ecou neașteptat de mare. Și mă bucur că este așa.
Reporter: După o lansare atât de specială în Londra, într-un castel istoric, a urmat momentul lansării în România. Ce emoție ți-a trezit acest pas?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Cartea am lansat-o în decembrie, în același an în care am lansat-o la Londra. Îți spun, în momentul evenimentului de acolo, am avut o revelație că ar trebui să o lansez și în România, mai ales că prietenii mei și cei apropiați mă întrebau: „Dar pe când și o lansare la noi, în România?”. Și atunci, da, am tradus-o. După un an de la lansare, am tradus cartea și am decis că, într-adevăr, este momentul de a o lansare și în România. Am lansat-o la Târgul de carte Gaudeamus, în decembrie. Într-adevăr, am fost surprinsă câți prieteni și câți viitori cititori au avut curiozitatea de a parcurge paginile cărții.
Reporter: Pentru mulți autori, publicarea în limba maternă are o semnificație profund emoțională. Ce înseamnă pentru tine că mesajul „Dare to C.A.R.E.” este disponibil și în limba română?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Înseamnă foarte mult. Îți mărturisesc, nu a fost ușoară traducerea, pentru că această carte a fost gândită în limba engleză, având în vedere că majoritatea vieții mele am lucrat în acest mediu global, cu deschidere internațională. Însă, pe alocuri, traducând-o, am avut unele provocări. Într-adevăr, nu toate cuvintele au corespondent în limba română, iar, uneori, traducând în limba română, parcă nu simți că are același impact. Însă simt că, totuși, inima îmi este mai apropiată de traducerea în limba română.
Reporter: Există vreo diferență între publicul român și cel internațional când vorbim despre leadership, cultură organizațională și experiență umană? Și dacă da, care ar fi aceea?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Există niște diferențe, într-adevăr, și cred că au de-a face, poate, cu deschiderea și percepția. La ce mă refer? Publicul care citește și este interesat de astfel de subiecte de leadership și dezvoltare personală, simt că publicul străin are o deschidere mai largă și este mai perceptiv la astfel de teme. Dar există deschidere și pe piața românească și asta poate că acesta este și scopul pentru care a trebuit să o traduc: pentru a ne adresa și publicului de aici. Și, într-adevăr, cred că își găsește locul în piață.
Reporter: România este țara în care te-ai format academic și profesional. Licența, începuturile carierei au fost pe vasul de croazieră, dar apoi ai revenit în țară. Simți că, prin lansarea de la București, este un cerc simbolic care se închide?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Da, absolut, este. Pentru că, vezi, întoarcerea mea la studii a fost oarecum forțată. După ce m-am întors de pe vase și mi-am reluat cariera pe uscat, asta se întâmpla în momentul în care a venit fiul meu pe lume, iar cariera pe vase nu mai era compatibilă cu viața de uscat, într-adevăr, atunci a trebuit să mă reîntorc la studii. În sensul că eu plecasem din țară înainte de a da BAC-ul și a trebuit să mă reîntorc la acest capitol neîncheiat al vieții și să-l închei cu bine. Și atunci am conștientizat că există o urmare naturală și firească a acestor lucruri. Astfel, aspectul academic a trebuit să continue și am simțit că trebuie să duc, să zic așa, experiența academică la nivelul expertizei profesionale, încheind astfel un cerc frumos.
Reporter: Dacă ar fi să adresezi un mesaj special publicului din România, care ar fi acela?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Ar fi unul de speranță. Mesajul, da, este să aveți încredere, credință și speranță. Fără doar și poate, credință în capacitatea voastră de a trece peste toate obstacolele, dificultățile și provocările care sunt la tot pasul. Și speranță că secretul, de fapt, se află în interiorul nostru.
Reporter: După cele două lansări, una internațională și una națională, care este următorul capitol al călătoriei „Dare to C.A.R.E.” la nivel global?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Mărturisesc că pregătesc mai multe proiecte. Dar, într-adevăr, lucrez la mai multe proiecte, printre care deschiderea unui podcast cu același nume, „Dare to C.A.R.E.”. De asemenea, proiecte de ansamblu: dorim să deschidem și un hub cu același nume, „Dare to C.A.R.E.”. Va fi un hub social, într-adevăr. Vom reveni cu aceste amănunte mai în detaliu. Și lucrez de ceva vreme, încă de la lansarea cărții de anul trecut, și la următoarea variantă, pentru că doresc să transform cartea într-o trilogie și vom avea și alte două volume, ca o continuitate a ceea ce înseamnă acest proiect.
Reporter: De-abia așteptăm să vedem și următoarele două cărți. Dacă ai putea să transmiți un singur mesaj lumii prin această carte, care ar fi acela?
Dr. Carmen Vlăsceanu: Nu încetați să credeți în voi și nu încetați să sperați că lucrurile, într-un final, se vor așeza așa cum trebuie. Și întotdeauna manifestați, în autenticitatea voastră, frumusețea pe care o aveți în interiorul vostru. Astfel, veți reuși să creați și conexiuni interumane autentice și veți reuși să oferiți tot ceea ce aveți mai bun din abilitățile și aptitudinile voastre.
Reporter: Dragă Carmen, îți mulțumim că ai dorit să împărtășești cu noi din această călătorie minunată pe care ai parcurs-o în diverse țări, despre toate cărțile acestea minunate pe care le-ai scris și proiectele pe care le susții. Așteptăm cât mai multe noutăți din partea ta și sperăm să ajungă acolo unde îți dorești, să fie acel ecou puternic și să vină în sprijinul vostru toți oamenii de care aveți nevoie.
Dr. Carmen Vlăsceanu: Îți mulțumesc, Alexandra! Mulțumesc, Focus Press, și mulțumesc mult Editurii Galaxia Coresi și tuturor cititorilor și ascultătorilor noștri. Vă mulțumesc și vă urez mult succes în tot ceea ce faceți.
Reporter: Și noi mulțumim Editurii Galaxia Coresi pentru găzduire și așteptăm cu mare interes și următoarele volume.
Dr. Carmen Vlăsceanu: Mulțumesc!
Alexandra Vasile
