Urbea constănțeană este plină de povești, rostite sau nerostite, care așteaptă să fie împărtășite. Multe dintre ele se ascund între zidurile vechi ale clădirilor din zona Peninsulară – unele cunoscute, altele mai puțin. Pe strada Callatis, una dintre arterele care se deschid, spre capăt, către priveliștea mării, monumentele istorice își continuă discret parcursul, păstrând mărturii ale trecutului orașului.
La numărul 1 se află prima biserică a comunității armene din Constanța. Inițial, lăcașul de cult a fost construit din lemn, în apropierea țărmului. Abia în 1880, Primăria Constanța a donat un teren destinat construirii unei biserici și a unei școli pentru comunitatea armeană din oraș.
În prezent, Arhiepiscopia Bisericii Armene din România intenționează să intervină asupra amplasamentului, prin edificarea unui nou lăcaș de cult. Deocamdată, însă, proiectul nu poate fi pus în aplicare, administrația locală precizând că realizarea unei construcții noi presupune elaborarea și aprobarea unui Plan Urbanistic de Detaliu (PUD).
Potrivit certificatului de urbanism nr. 2.255, documentul poate fi utilizat pentru lucrări de refuncționalizare și punere în valoare a clădirii actualului lăcaș de cult, amenajat în fosta școală, monument istoric. Acesta nu permite însă construirea unei noi biserici pe proprietatea situată pe strada Callatis nr. 1, fiind necesară, în acest scop, elaborarea și aprobarea unui Plan Urbanistic de Detaliu. Beneficiarul documentației este Arhiepiscopia Bisericii Armene din România, iar scopul declarat este obținerea autorizației de construire. Certificatul are o valabilitate de un an.
Biserica armenească „Sfânta Maria” este ctitoria lui Nazaret Torosian, membru al comunității armene din Constanța. Istoria sa a fost marcată de momente dificile, dar și de eforturile comunității de a păstra lăcașul de cult. În anul 1940, vechea biserică din lemn a fost distrusă de un incendiu, iar slujbele au fost mutate la primul etaj al clădirii școlii, într-o sală de festivități. Pe măsură ce numărul elevilor a scăzut, spațiul școlii a fost preluat treptat de biserică, începând din 1948.
Patru decenii mai târziu, în 1990, clădirea a primit o clopotniță dreptunghiulară, cu elemente specifice arhitecturii armenești, realizată după proiectul arhitectului Dan Rusovan. La interior, pereții nu sunt pictați, ci împodobiți cu icoane de mari dimensiuni, multe dintre ele realizate de pictorul Haig Azarian.
Lucrările de renovare desfășurate în perioadele 1990–1991 și 1998–2002, ultimele realizate prin eforturile preotului Avedis Mandalian, au contribuit la îmbunătățirea stării clădirii. Au fost reabilitate tencuiala exterioară și acoperișul, iar interiorul și-a păstrat particularitățile arhitecturale.
Loredana BADEA
