În nucleul Zonei Peninsulare, la sfârșitul secolului al XIX-lea este construită una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului vechi, Casa Hrisicos, după planurile arhitectului francez Louis Givért. Bijuteria arhitecturală este situată la intersecția străzilor Traian (nr. 1) și Pescarilor (cea din urmă dispărută între timp), mai precis la intrare în Piața Ovidiu.
Model de bune practici în ceea ce privește o restaurare exemplară și reintegrată în circuitul turistic, monumentul de patrimoniu păstrează încă ecoul unei istorii pline de fast, povești mondene de alatădată și, poate cel mai discutat scandal financiar care a ținut prima pagină a presei acum mai bine de un secol.
Iani Hrisicos, bogătașul, negustorul, personajul de legendă
Relatări picante despre proprietar și clădire aflăm din cartea regretatului istoric de artă, Doina Păuleanu: „Peninsula misterioasă. Incursiune în istoriile Constanței”, pe care ne dorim să le așternem pentru ca istoria să rămână vie. Aflăm că impozantul edificiu poartă numele lui Iani Hrisicos, un personaj pitoresc al orașului Constanța la sfârșitul secolului XIX. Om de afaceri prosper, implicat în comerțul cu cereale și în afaceri diverse, Hrisicos a construit în 1900 un imobil modern și rafinat, menit să impresioneze întreaga comunitate. Planurile clădirii au fost realizate de arhitectul francez Louis Givért, într-un stil eclectic cu evidente influențe neoclasice și Art Nouveau. Documentele de epocă arată că imobilul se individualiza prin bogăția detaliilor, simetria perfectă și ornamentația rafinată, elemente păstrate și astăzi, după cum observăm.
Un colț de lux în Constanța de altădată
La parterul Casei Hrisicos funcționa celebrul restaurant al lui Hrisicos, locul preferat al artiștilor, boemei locale și al oficialităților acelor vremuri. Aici au poposit nume mari, inclusiv dramaturgul Ion Luca Caragiale, care a și evocat atmosfera locului într-un text savuros: birjarii Asan și Memet, mesele prelungite, vinurile bune, spiritul de glumă – toate compuneau o lume urbană efervescentă, tipică pentru Constanța cosmopolită din Belle Époque.
Falimentul care a uluit orașul
În ciuda aparențelor, afacerile lui Iani Hrisicos aveau să se clatine teribil. Falimentul său, declarat oficial în aprilie 1901, a generat un scandal uriaș. Banca de Scont a Constanței și Banca Generală de Credit din București au cerut instanței fixarea unei date clare a încetării plăților, un detaliu esențial, pentru că Hrisicos efectuase înstrăinări de imobile în perioada critică, tranzacții considerate ulterior frauduloase, în urma cărora îi văduvise și pe constănțeni de bunuri.
Tribunalul, prezidat de judecătorul Zottu (cel care a construit și propria casă pe Bulevardul Elisabeta), a stabilit data de 1 noiembrie 1900 ca moment oficial al încetării plăților. Toate tranzacțiile făcute după această dată au fost anulate, iar cele două imobile în valoare de 40.000 lei au reintrat în masa credală. Dar presa vremii nu l-a menajat. Ziarul Constanța scria despre „escrocatele de Hrisicos”, numindu-l „mizerabil escroc”, iar populația urmărea procesul cu indignare.
I. L.. Caragiale: martor amuzat și critic al scandalului
În toamna anului 1909, Caragiale revine la Constanța și îl întâlnește aici pe Hrisicos. Discuțiile despre proces, zvonurile din oraș și situația controversată a negustorului au inspirat câteva dintre notele sale ironice, în stilul caracteristic. Atmosfera tensionată din jurul falimentului devenise deja parte din folclorul local.
Transformarea zonei Peninsulare și rolul Casei Hrisicos
Casa Hrisicos se află pe Strada Traian, trasată în 1900 și gândită să fie un bulevard modern, cu tramvai, magazine elegante și imobile solide. Zona era în plină transformare, iar clădirea lui Hrisicos era una dintre piesele centrale ale modernizării orașului. După faliment, imobilul a trecut la bănci, apoi la diverși proprietari, a fost naționalizat în perioada comunistă și, pentru mulți ani, a intrat într-o stare avansată de degradare.
Renașterea: Casa Hrisicos azi
După restaurarea recentă, clădirea a redevenit una dintre bijuteriile Peninsulei, recapătându-si splendoarea de odinioară. Fațada readusă la viață, detaliile ornamentale, planurile istorice din 1900 și atmosfera de epocă îi conferă din nou statutul de reper arhitectural și cultural. Casa Hrisicos nu este doar o filă de istorie, ci un simbol al respectului pentru patrimoniul constănțean.
Loredana MIHAI
