Fața celui mai vechi om cunoscut, de acum 300.000 de ani, a fost reconstruită pentru prima dată, dezvăluind un bărbat descris ca fiind puternic și senin. Aceasta a fost creată de expertul brazilian în grafică Cicero Moraes, care a folosit o scanare 3D a unui craniu pentru a readuce la viață acest strămoș al nostru.
Cum arăta cel mai vechi om
Fosilele provin din rămășițele de la Jebel Irhoud, numite astfel după situl din Maroc unde au fost găsite, și au demonstrat că oamenii, sau Homo sapiens, au evoluat cu 100.000 de ani mai devreme decât se credea anterior.
Ele au mai dovedit că strămoșii noștri au depășit „leagănul omenirii” din estul Africii și s-au răspândit pe tot continentul cu milenii înainte de ceea ce sugerau dovezile anterioare.
„Inițial, am scanat craniul în 3D, folosind date furnizate de cercetătorii de la Institutul Max Planck. Apoi am procedat la aproximarea facială, care a constat în combinarea mai multor abordări, cum ar fi deformarea anatomică”, a spus Cicero Moraes.
Această tehnică a implicat maparea diagramei 3D a craniului pe un prototip de craniu „donator”, care a fost bazat pe un bărbat adult cu un indice de masă corporală scăzut. Date suplimentare de la oameni moderni au fost utilizate pentru a prezice grosimea țesutului moale și proiecția probabilă a nasului și a altor structuri faciale.
„Fața finală este interpolarea tuturor acestor date, care generează două grupuri de imagini, unul obiectiv, cu elemente mai tehnice, fără păr și în tonuri de gri”, a spus Moraes. „Celălalt este artistic, cu pigmentarea pielii și a părului”, a conchis Cicero Moraes.
Craniul în sine este, de fapt, un compozit de diverse fosile, recreat într-un întreg pe care designerul l-a descris ca fiind „excelent și destul de coerent, din punct de vedere anatomic, scrie playtech.ro
Ce au examinat oamenii de știință
Institutul Max Planck, care a furnizat datele despre craniu, a declarat că rămășițele de la Jebel Irhoud aveau o „față și dinți cu aspect modern și o cutie craniană mare, dar cu aspect mai arhaic”. Reprezentanții institutului au spus că modificările genetice care afectează conectivitatea creierului, organizarea și dezvoltarea au transformat cutia craniană în craniile pe care le avem cu toții astăzi.
Moraes a fost de acord și a comparat craniul Jebel Irhoud cu craniul Skhul V al unui Homo sapiens arhaic.
„Craniul Jebel Irhoud are unele caracteristici compatibile cu Neanderthalii sau Heidelbergensis (rude umane dispărute). Este foarte interesant să observăm diferențele și compatibilitățile dintre structurile acestor cranii și fețe de-a lungul a mii de ani”.
Fosilele de la situl Jebel Irhoud au fost descoperite inițial în anii 1960 și estimate a avea aproximativ 40.000 de ani, înainte ca oamenii de știință să reexamineze situl și noile tehnici să dezvăluie că oasele au aproximativ 300.000 de ani.
Jean-Jacques Hublin, de la Institutul Max Planck, a spus la acea vreme: „Credeam că exista un leagăn al omenirii acum 200.000 de ani în estul Africii. De fapt, ceea ce am descoperit a fost că Homo sapiens s-au răspândit pe întregul continent african chiar mai devreme, acum aproximativ 300.000 de ani”. Descoperirea a eclipsat ceea ce fuseseră anterior cele mai vechi rămășițe de Homo sapiens găsite în Omo Kibish, Etiopia, datate la 195.000 de ani.
L.M.
