Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod expres că o persoană prejudiciată în urma vaccinării împotriva COVID-19 poate urmări repararea pagubei atât în temeiul legii speciale a răspunderii pentru produse cu defecte, cât și în temeiul dispozițiilor de drept comun privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie, transmite știripesurse.ro.
Semnificația centrală a Deciziei nr. 525 din 18 martie 2025, publicată în octombrie 2025, este că regimul special din Legea nr. 240/2004 nu blochează calea acțiunilor întemeiate pe art. 1349 și art. 1357 Cod civil, atunci când reclamantul indică și conduite culpabile ale altor persoane decât producătorul. Înalta Curte a respins recursurile Ministerului Sănătății și ale Statului Român prin Ministerul Finanțelor, menținând soluția instanței de apel care a obligat la analiza excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și prin prisma temeiului delictual invocat în subsidiar.
Instanța supremă a plecat de la art. 9 din Legea nr. 240/2004, care consacră caracterul neexclusiv al răspunderii pentru produse, permițând cumulul ori alternativa cu răspunderea contractuală sau extracontractuală. În raport cu această normă, Curtea a arătat că simplul fapt că litigiul privește un „produs” nu impune ignorarea pretinselor fapte ori omisiuni imputabile altor entități, susceptibile a fi analizate în cadrul răspunderii delictuale de drept comun. În consecință, legitimarea procesuală pasivă a pârâților chemați pentru fapte proprii nu poate fi respinsă pe motivul existenței regimului special al producătorului.
ÎCCJ a reținut totodată că trimiterea la Strategia Națională de Vaccinare aprobată prin H.G. nr. 1031/2020 este nerelevantă pentru chestiunea calității procesuale pasive, care vizează doar identitatea dintre pârât și subiectul pasiv al raportului litigios; aspectele de fond – existența faptei ilicite, vinovăția și legătura de cauzalitate – rămân pentru rejudecare.
Contextul cauzei
Acțiunea a fost introdusă la 25 mai 2023 pe rolul Tribunalului Sălaj de reclamanta A., care a solicitat daune morale de 100.000 de euro și o prestație lunară pentru prejudiciu viitor, invocând o tromboză apărută după vaccinarea anti-COVID-19 cu un produs al societății B., lotul ABV2856, administrat la 2 martie 2021. Pârâți au fost Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Guvernul României și B. S.R.L., iar temeiul juridic a combinat Legea nr. 240/2004 cu art. 1349 și 1357 Cod civil privind răspunderea pentru fapta proprie. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru toți pârâții și a respins acțiunea ca îndreptată împotriva unor persoane fără legitimare pasivă.
Curtea de Apel Cluj a întors soluția, a respins excepțiile de lipsă a calității procesuale pasive pentru Stat, Ministerul Sănătății și Guvern, și a trimis cauza spre rejudecare pe fond, păstrând restul dispozițiilor. Ministerul Sănătății și Statul Român au declarat recurs, susținând că regimul special al răspunderii producătorului ar exclude examinarea răspunderii delictuale și că împrejurările de sănătate publică nu le-ar conferi calitate procesuală pasivă. Înalta Curte a respins criticile, subliniind obligația instanței de apel de a se raporta și la temeiul delictual atunci când acesta este invocat subsidiar.
Cu privire la motivul de nemotivare, ÎCCJ a constatat că decizia de apel a răspuns punctual argumentelor și a arătat că recurenții nu au indicat prevederi materiale concrete încălcate, nici mecanismul juridic al pretinsei încălcări, astfel că nu sunt incidente cazurile de casare invocate.
Considerentele-cheie
Pivotul raționamentului îl reprezintă interpretarea art. 9 din Legea nr. 240/2004: aplicarea legii speciale nu exclude cereri întemeiate pe răspunderea civilă de drept comun. Pe acest fundament, Înalta Curte a validat abordarea instanței de apel, care a examinat excepția lipsei calității procesuale pasive nu doar prin lentila răspunderii pentru produse, ci și din perspectiva faptei proprii pretins delictuale a autorităților chemate în judecată. În această logică, instanța a reafirmat că analiza calității procesuale pasive este o problemă de procedură privind părțile raportului litigios, distinctă de verificările pe fond.
Relevanța cadrului normativ pandemic a fost delimitată – faptul că distribuirea și vaccinarea s-au desfășurat în baza unei strategii guvernamentale nu poate, de plano, să neutralizeze posibilitatea verificării unei omisiuni culpabile, cum ar fi nerespectarea obligației de a retrage un anumit lot din circuit. Aceste susțineri țin de fondul pretențiilor, unde vor fi analizate prin probe, nu de o barieră procesuală preliminară.
Prin respingerea recursurilor, ÎCCJ a consolidat obligația instanțelor de a evita soluții formaliste care ar împiedica accesul la o judecată efectivă pe fond în spețe unde coexistă un regim special de răspundere și dreptul comun delictual.
Efecte în practică și asupra drepturilor
Pentru practică, hotărârea fixează un standard de analiză în litigiile privind produse cu defecte: atunci când sunt invocate în mod articulat, atât regimul special, cât și temeiurile delictuale de drept comun trebuie luate în considerare la filtrul excepțiilor procesuale. Instanțele nu pot exclude ab initio răspunderea delictuală pe motivul existenței legii speciale, iar chestiunile de fond nu pot fi anticipate prin soluții pe legitimare pasivă.
Pentru cetățeni, soluția întărește efectivitatea dreptului la un remediu și a accesului la justiție, garantând că posibile conduite culpabile ale autorităților sau altor persoane, diferite de producător, pot fi examinate în procedură contradictorie. În cazuri similare, reclamanții pot structura acțiuni duale – special și de drept comun – fără riscul ca unul dintre temeiuri să fie ignorat la prima barieră procesuală.
Concret, dosarul se întoarce la Tribunalul Sălaj pentru rejudecarea pe fond a pretențiilor împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerului Sănătății și Guvernului României, cu administrarea probelor privind existența faptei ilicite, vinovăția, legătura de cauzalitate și întinderea prejudiciului. Direcția trasată de ÎCCJ nu anticipează soluția pe fond, dar obligă la o examinare substanțială a ambelor paliere de răspundere, în acord cu principiile protecției efective a drepturilor.
D.A.
