O femeie a ajuns în instanță, solicitând emiterea unui ordin de protecție, pe care l-a și obținut pentru douăsprezece luni, pe numele concubinului său. Aceasta a susținut că a fost agresată de bărbat când a aflat că are o altă relație.
Din probatoriul administrat a rezultat că, în cursul lunii septembrie a anului 2025, reclamanta a fost agresată fizic de către concubinul său, acesta aducându-i ameninţări și distrugându-i lucrurile personale, pe fondul unui conflict generat de infidelitatea reclamantei.
Femeia a susținut că, în data de 12.09.2025, aflând despre relaţia ei cu un alt bărbat, concubinul, pârât în cauză, a lovit-o pe aceasta în zona feţei și a turnat diluant pe ea, ameninţând-o că îi va da foc dacă nu îi va oferi toate detaliile în legătură cu această relaţie.
De asemenea, femeia a relatat că, a doua zi, pârâtul a forţat-o să îl invite la locuinţa sa pe bărbatul cu care a avut o relaţie, cei trei având o discuţie, în care pârâtul a recunoscut că a fost agresiv cu victima.
De asemenea, din declaraţiile reclamatei, confirmate parţial de către pârât, rezultă că, în cursul lunii septembrie, aceasta a fost supusă în mod repetat unor acte de violenţă psihologică, pârâtul distrugându-i o parte din lucrurile personale.
Femeia a mai declarat că, în data de 16.09.2025, pârâtul i-a rupt bluza de pe ea, susţinând că este prea decoltată, iar seara, când s-a întors de la muncă, a observat că el i-a luat roţile de la mașină pentru a nu mai pleca să întreţină relaţii sexuale cu alţi bărbaţi.
Instanţa a reţinut că din declaraţiile părţilor rezultă și alte episoade de violenţă psihologică asupra victimei, constând în incendierea articolelor vestimentare ale acesteia într-un butoi cu diluant.
De asemenea, pârâtul a recunoscut că a urinat în patul ei, după care a tăiat patul și a aruncat rumegușul într-un sertar cu haine al victimei.
„Toate aceste conduite, analizate în ansamblu, conturează o imagine clară a unei relații abuzive, în care pârâtul a exercitat control, intimidare și constrângere, recurgând la o formă de abuz asupra victimei. Simpla negare a faptelor de către pârât nu are valoare probatorie în raport cu restul probelor (declarația victimei, constatările organelor de Poliție, înregistrările video, formularul de evaluare a riscului, capturile de ecran), cu atât mai mult cu cât pârâtul a recunoscut în parte faptele imputate.
Deopotrivă, referitor la mesajele existente la dosarul cauzei, în care reclamanta afirmă că îl vrea înapoi alături de ea pe pârât, acestea nu ar putea fi interpretate drept expresia unei relații de iubire autentică. Mai degrabă, acestea reflectă un atașament disfuncțional dezvoltat în contextul abuzului emoțional și al manipulării repetate. Astfel, din perspectivă psihologică, aceste manifestări sunt specifice atașamentului traumatic, victima rămânând prinsă într-o relație dominată de control, intimidare și șantaj afectiv, în care sentimentele declarate reprezintă mai degrabă o formă de adaptare la traumă, decât un consimțământ real sau o legătură afectivă sănătoasă. Prin urmare, față de aspectele menţionate anterior, rezultă că există suficiente elemente care să dovedească că pârâtul a exercitat acte de violență de natură fizică și psihologică față de reclamantă, ce i-au provocat acesteia stări de tensiune și de suferinţă psihică, care să dovedească starea de temere“, potrivit magistraților.
Astfel, judecătorii au emis un ordin de protecție împotriva pârâtului, valabil 12 luni.
În acest interval este obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de reclamantă, cu excepţia situaţiilor în care părțile trebuie să se prezinte la instanţă ori la organele de urmărire penală, la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de fiul reclamantei și față de locuința acesteia.
Liliana BELCIUG
