Domeniul construcțiilor este reglementat prin diverse acte normative, printre care și Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Acest act normativ stabilește principiul general conform căruia edificarea oricărei construcții necesită obținerea prealabilă a unei autorizații de construire. În anumite cazuri, legiuitorul a considerat oportun să ofere proprietarilor o marjă de libertate în delimitarea spațiului personal, fără a fi nevoiți să obțină autorizații de construire.
Procesul de autorizare implică, în primul rând, obținerea unui certificat de urbanism, emis de autoritățile administrative locale sau județene. Acest document oferă informații privind statutul tehnic, economic și juridic al imobilului în cauză, precum și caracteristicile urbanistice ale zonei. Ulterior, în funcție de tipul de construcție, solicitantul parcurge o serie de etape pentru a obține autorizația de construire propriu-zisă.
Odată obținută, autorizația de construire impune beneficiarului anumite condiții și termene pe care trebuie să le respecte. Nerespectarea prevederilor autorizației sau edificarea unei construcții în absența acesteia poate atrage de la sancțiuni pecuniare până la măsuri precum demolarea construcției neautorizate.
Legiuitorul a prevăzut anumite excepții de la regimul general. Astfel, există categorii de lucrări care pot fi executate fără a fi necesară obținerea unei autorizații de construire. Aceste excepții vizează, în general, lucrări care nu aduc modificări structurii de rezistență sau aspectului arhitectural al imobilelor existente.
În ceea ce privește gardurile, acestea pot face, în anumite condiții, obiectul unor asemenea excepții. Lucrările de întreținere, cum ar fi reparațiile, văruirea sau vopsirea gardurilor existente, gardurile mobile sau cele vii sunt exceptate de la obligația obținerii unei autorizații de construire, scrie legalbadger
Deși aceste tipuri de lucrări nu necesită autorizație, ele trebuie să respecte anumite norme și limitări. De exemplu, în absența unor prevederi contrare stabilite prin legi speciale, regulamente de urbanism sau cutume locale, înălțimea maximă admisă pentru un gard este de 2 metri, incluzând și eventualele elemente decorative de la partea superioară.
Un aspect de care trebuie să țină cont o persoană care intenționează să edifice un gard este respectarea limitelor dreptului de proprietate. Acest principiu se aplică atât în raport cu proprietățile vecine, cât și în ceea ce privește domeniul public.
În plus, persoana care execută lucrările trebuie să dețină un titlu valid care să îi confere dreptul de a efectua respectivele modificări asupra imobilului – fie în calitate de proprietar, fie în baza unui alt drept real sau a unei autorizări exprese din partea titularului dreptului de proprietate.
L.M.
