După construirea liniei Fetești – Cernavodă și a podului Carol I, a fost gândită o a doua traversare feroviară a Dunării, dar, care, din păcate, a ajuns doar până pe malul stâng al fluviului. În planul inițial din 1923, noua linie ar fi trebuit să treacă Dunărea în dreptul localității Hârșova, ulterior s-a decis ca traversarea să se facă în zona Giurgeni.
Este vorba de „programul de dezvoltare“ al căilor ferate, cunoscut și ca „Programul ing. Nicolae Petculescu“ în care apare planul construcției liniei ce urma să conecteze Muntenia de Dobrogea, ruta aleasă fiind Făurei – Țăndărei – Giurgeni – Hârșova – Carol I (Nicolae Bălcescu în prezent) – Canara – Medeea – Constanța.
Astfel, linia urma să treacă Dunărea prin zona Giurgeni, pe un pod lung de 800 m lungime. Din acest plan s-a pus în operă și dat în circulație, numai sectorul Țăndărei – Lunca Dunării (16 km), la 10.12.1942, cu caracter strategic important, pentru vremea respectivă. Linia a fost distrusă parțial în anul 1944 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după cum se arată în ,,Monografia Căii ferate Urziceni-Slobozia Veche-Țăndărei-Giurgeni“ de Radu Bellu.
Lucrările la linia Lunca Dunării – Giurgeni (simplă neelectrificată), lungă de 5,2 km s-au reluat în august 1966 și a fost dată în folosință un an mai târziu, pentru organizarea de șantier a podului peste Dunăre de la Giurgeni.
Regimul comunist a decis înlăturarea din proiect a segmentului feroviar al podului de la Giurgeni, care a fost inaugurat la 24.12.1970 doar pentru traficul auto, iar linia ferată Țăndărei – Giurgeni a rămas deschisă pentru marfă/călători. De asemenea, nici restul liniei Giurgeni – Constanța nu s-a mai realizat.
Segmentul dintre Gura Ialomiței – Lunca Dunării – Giurgeni a fost închis după inundațiile majore din anul 1975, când Dunărea a atins cote record.
Linia Țăndărei – Giurgeni a fost dezafectată definitiv în perioada 2000-2001.
L.M.
