foto: historia.ro
Ziua de 9 februarie are o însemnătate istorică importantă pentru poporul român. În ziua de 9 februarie 1945 s-a promulgat Legea numărul 102 care prevede epurarea presei.
Am consultat această lege pe site-ul monitoruljuridic.ro care prevedea sancționarea cu admonestare scrisă, suspendarea activității între 6 luni și 5 ani și interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziaristi, publiciști și colaboratori ai presei care înainte de 23 august 1944 s-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, au fost stipendați de către puterile Axei pentru propagandă în favoarea politicii lor, au îndemnat la acte de teroare, schingiuiri și omoruri.
Pe 23 august 1944 a avut loc o lovitură de stat când regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și „Conducătorul Statului”, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.
Legea 102:
ART. 1
Vor fi sancţionaţi cu pedepsele prevãzute la art. 2, ziaristii, publicistii şi colaboratorii presei, care, înainte de 23 August 1944, prin scrisul sau acţiunea lor în presa, s-au fãcut vinovaţi de una din faptele urmãtoare:
a) S-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, servind astfel interese strãine de acelea ale naţiunii romane;
b) Au fost stipendiati de cãtre puterile axei pentru propaganda în favoarea politicii lor;
c) Au pregãtit opinia publica pentru intrarea în Axa şi au îndemnat la rãzboiul nedrept impotriva Naţiunilor Unite;
d) Au militat pentru idei contrare principiilor democratice, ori, influentati de concepţii antidemocratice, au îndemnat la acte de teroare, rebeliuni, schingiuiri şi omoruri sau au participat la ele.
ART. 2
Sancţiunile pentru faptele prevãzute la art. 1 sunt urmãtoarele:
1. Admonestarea scrisã.
2. Suspendarea activitãţii de la 6 luni la 5 ani.
3. Interzicerea definitiva.
Suspendarea şi interzicerea privesc exerciţiul dreptului de a scrie în presa şi de a publica orice lucrare cu caracter politic.
Sancţiunile prevãzute de acest articol se aplica deosebit de alte pedepse pe care legile le-ar prevedea.
ART. 3
Pedeapsa pentru suspendarea activitãţii de la 6 luni la 5 ani, poate fi agravatã pana la cel mult de doua ori termenul prevãzut pentru acei care în timpul suspendãrii, vor fi scris în presa sau publicat vreo lucrare politica.
Se va retrage autorizaţia de aparitie de la 7 zile la 1 an publicaţiilor care, cu buna ştiinţa, vor tipari materialul redactat de cei suspendaţi sau cãrora li s-au interzis definitiv sa scrie în presa.
Pentru tipãrirea cu buna ştiinţa a lucrãrilor cu caracter politic, publicate de un autor care intra în prevederile acestei legi, se vor aplica proprietarilor de edituri sau imprimerii, pedeapsa confiscãrii lucrãrii şi amenda de la 50.000 la 1.000.000 lei.
ART. 4
Dupã terminarea lucrãrilor Comisiunii prevãzutã la art. 5, agravarea pedepsei de suspendare, precum şi confiscarea şi amenda vor fi pronunţate de tribunal dupã procedura dreptului comun, sesizat de organizaţiile profesionale ale ziaristilor.
ART. 5
O comisiune compusa dintr-un preşedinte şi patru membri, toţi ziarişti profesionisti, numita de Ministerul Afacerilor Strãine, va proceda în termen de trei luni, la cercetarea şi întocmirea de liste ale persoanelor care intra în prevederile acestei legi.
Ea va pronunţa admonestarea pentru abaterile uşoare şi, prin încheieri motivate Consiliului de Miniştri, va propune suspendarea sau interzicerea pentru abaterile grave.
Termenul de trei luni va putea fi prelungit prin decizia Ministerului Afacerilor Strãine pe maximum încã trei luni.
Comisiunea va putea desemna un secretar dintre ziaristii profesionisti.
Hotãrârile comisiunii se iau cu majoritatea membrilor numiţi în comisiune.
Hotãrârea de suspendare sau interzicere va fi data printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri.
ART. 6
Comisiunea se va informa pe orice cale şi nu este obligatã sa arate mijloacele prin care a ajuns la constatarea sa. Ea va cita prin scrisoare recomandatã pe cel cercetat, dacã acesta are domiciliul real şi cunoscut în ţara, iar interesatul se va putea apara prin toate mijloacele de proba, personal, prin mandatar sau prin memoriu.
Cei cu domiciliul necunoscut vor fi invitaţi prin citatiune publicatã în Monitorul Oficial, cu cel puţin 10 zile libere înainte de cercetare.
ART. 7
Toate dispoziţiunile contrare acestui decret-lege sunt şi rãmân abrogate.
