Numărul zilelor de concediu nu crește automat odată cu vechimea în cazul tuturor salariaților. Codul muncii stabilește o limită minimă valabilă la nivel național, însă durata efectivă depinde de contractul individual, de contractul colectiv aplicabil sau de normele speciale prevăzute pentru anumite categorii de personal.
Calculul se raportează la zilele în care salariatul ar fi trebuit să lucreze, astfel încât perioadele de repaus săptămânal nu diminuează dreptul anual.
Orice salariat are dreptul la concediu de odihnă anual plătit, indiferent de vechime, funcție sau tipul normei de lucru. Articolul 145 din Codul muncii prevede că „durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare”. Pentru angajații din mediul privat nu există în legislația generală o grilă obligatorie care să majoreze automat această perioadă după un anumit număr de ani lucrați.
Durata concretă este înscrisă în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractului colectiv aplicabil. Prin urmare, un salariat cu un an vechime și unul care a lucrat 15 ani pot avea același număr de zile de odihnă dacă documentele care reglementează raportul de muncă nu prevăd un beneficiu suplimentar. Angajatorul poate acorda mai mult de 20 de zile, inclusiv prin introducerea unor praguri în funcție de experiență, dar nu poate coborî sub limita legală.
Potrivit Hotărârii nr. 250/1992, salariații din administrația publică au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată de 21 sau 25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în muncă, după cum urmează:
Până la 10 ani vechime în muncă – durata concediului este de 21 de zile lucrătoare;
peste 10 ani vechime în muncă – durata concediului este de 25 de zile lucrătoare.
Vechimea în muncă ce se ia în considerare la determinarea duratei concediului este aceea pe care salariații o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acordă perioada de odihnă, stabilită potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, scrie Digi24.
M.G.
Una e să nu știi la câte zile de concediu ai dreptul și alta e sa știi dar sa nu-ți fie acordate în totalitate de agajator (director) din cauza volumului mare de muncă dar având grijă ca pe ștatul de plată sa fie ca efectuate ca de erau planificate in luna respectiva, asta se întâmplă la STAT .
Stai la muncă sa acoperi pe cei care nu prea vin la muncă sau dacă vin nu fac mai nimic si mai este o categorie de personal care lucrează pe la superiori la firmă sau acasă si restul trebuie să tragă tare si pentru ei.