Trei lucrări realizate de Adrian Ghenie, dintre care două datează de la începutul carierei sale artistice, şi 28 aparţinând Magdalenei Rădulescu vor fi prezente, pe 18 aprilie, printre cele peste 180 de loturi din Licitaţia de Artă Contemporană de la Artmark.
„Vă atragem atenţia asupra a două dintre lucrările semnate de Adrian Ghenie, realizate de artist la începutul anilor 2000: ‘Aripă’ şi ‘Vestigiile memoriei’, care au cele mai mari preţuri de pornire din cadrul licitaţiei: 20.000, respectiv 30.000 de euro. Cea de-a treia, intitulată ‘Stephane Mallarme’, offset-ul unui colaj inspirat de cunoscutul poet simbolist francez, a fost realizată în plină pandemie, în anul 2020, şi are un preţ de pornire de numai 1.000 de euro”, a informat, luni, Artmark.
În cadrul aceleiaşi licitaţii, colecţionarii de artă contemporană vor întâlni o colecţie de 28 de lucrări realizate de Magdalena Rădulescu (1902 – 1983) după exilul acesteia în Franţa, printre care se numără: „Marea cavalcadă” şi „Dansul căluşarilor”, realizate în atelierul din Nisa al artistei. Acestea au fost realizate şi datorită sprijinului primit de artistă din partea unei familii italiene de care se apropiase foarte mult.
Expoziţia care reuneşte toate aceste lucrări s-a deschis luni şi poate fi vizitată zilnic, cu intrare liberă, în intervalul orar 10,00 – 20,00, la Palatul Cesianu-Racoviţă,
Adrian Ghenie, care se bucură de o vastă reprezentare în afara graniţelor României, lucrările sale fiind incluse în colecţii muzeale precum cele aflate la Muzeul Georges Pompidou din Paris, Muzeul de Artă Modernă din San Francisco, Centrul de Artă Contemporană din Malaga ori The Hammer Museum din Los Angeles, reuşeşte adjudecări-record şi la noi în ţară. În 2019 şi în luna februarie a acestui an, două autoportrete de tinereţe ale artistului au fost adjudecate cu 150.000, respectiv 100.000 de euro.
Magdalena Rădulescu a lucrat în ultimii săi ani cu precădere în Nisa, unde s-a retras după 1946, pentru a-şi împlini visul copilăriei petrecute în Constanţa, acela de a fi cât mai aproape de mare. În cele peste cinci decenii de activitate, Magdalena Rădulescu a realizat în jur de 2.000 de opere, dintre care mai bine de 800 de picturi se află în muzeele şi colecţiile publice. Deşi venea destul de rar în România, a realizat portrete pentru unii dintre cei mai de seamă oameni de cultură ai vremii, precum Cella Serghi, Lucian Blaga, Victor Eftimiu, Zaharia Stancu.
Asimilând veleitățile părinților săi (tatăl – inginer la Căile Ferate, mama – posesoare a unui deosebit talent muzical), Magdalena Rădulescu își va compune propriul ritm plastic, în care va îmbina cu măiestrie precizia matematică a tatălui său și boemia semi-încâlcită a mamei sale. După absolvirea studiilor, realizate în bună parte dincolo de hotare, artista va pătrunde în intimitatea lumii teatrale, fapt ce se va concretiza printr-o suită de portrete dedicate unor actori consacrați ai vremii, dar și prin realizarea unor decoruri pentru teatru (amintim aici monumentala cortină pe care regizorul Ion Sava o va introduce în punerea în scenă a textului dramatic ”Licornul”, semnat de W.B. Yeats).
Parcurgând așadar mai mult decât sporadic în lumea spectacolului, Magdalena Rădulescu va prelua și alte motive drept epicentul operelor sale. Remarcăm cu precădere dansul ca fiind unul dintre subiectele sale preferate, subiect pe care îl va prelua atât din tradiția authtonă, care urmare a peregrinărilor sale prin satele românești; fie din festivalurile de folclor la care participă la Nisa. Va studia îndeaproape mișcările dansatorilor, expresiile și costumele lor, găsind adesea asemănări și deosebiri între Orient și Occident. Dansul va deveni un element metafizic, înrudit cu magia, încărcat de mesaje și simboluri; iar muzica va constitui, de asemenea, un element de legătură între popoare și tradiții, artista remarcând deseori fine incursiuni dintr-o regiune a lumii în alta.
Deși își plasează protagoniștii în toposuri incerte, cel mai adesea asupra unor fundaluri bogate cromatic, dansatorii Magdalenei Rădulescu par să se desprindă ușor de la sol, fiind surprinși așadar într-o continuă ascensiune și tingând către apoteoză. Ciclul tematic se va dovedi a fi revelator pentru ritmurile cromatice exuberante și pentru coregrafia tușelor care susțin melodicitatea în surdină a tablourilor cu dansatori. Remarcăm, și nu de puține ori, un dans colectiv într-un ciclu interminabil. Fie că vorbim de hore ori călușari, ansamblurile coregrafice propuse de artistă devin exponente prin profunzimea semnficațiilor și a mesajelor codificate în mișcările încremenite în timp.
Distingem, așadar, recurența dansatorilor populari, costumele și pălăriile specifice unor anumite genuri de dans, dar și detaliile ce fac trimitere la tradiții și spiritualitate. Cu brațele ridicate către asceza pe care visează să o atingă, protagoniștii Magdalenei Rădulescu vor primi tușe distincte și ipostaze diverse, făcându-și astfel remarcată individualitatea. Artista își va orânduri modele, pe pânză ori hârtie, cu priceperea unui savant, ori cu haosul aparent al unei boeme meditative. De cele mai multe ori, pornind de la unul dintre subiectele sale preferate: caii, artista va așeza dansatorilor săi clopoței de călușari în dreptul gleznelor, transferând astfel un motiv pictural dintr-un ciclul de lucrări în altul.
A.V.
