În multe regiuni ale României, mai ales în satele izolate din zona montană sau în cele din câmpia sudică, locuințele vechi moștenite de localnici sunt scoase la vânzare la prețuri tot mai ridicate. Situația apare pe fondul depopulării accelerate și al lipsei de perspective economice, care fac ca sute de așezări să fie amenințate cu dispariția în anii următori.
Odată cu îmbătrânirea populației și plecarea tinerilor spre orașe sau în străinătate, multe gospodării odinioară pline de viață au ajuns în ruină. Călătorii care ajung prin satele de munte întâlnesc adesea case din piatră, lemn ori cărămidă abandonate de zeci de ani, a căror imagine trezește atât nostalgie, cât și melancolie.
Modelul european, case la 1 euro, refuzat în România
În alte state din Europa, autoritățile au încercat să combată depopularea satelor prin inițiative radicale. Italia a devenit celebră pentru programul „case la 1 euro”, lansat la sfârșitul anilor 2000. Potrivit publicației Dispatches Europe, aceste campanii s-au extins în zeci de localități, de la nord la sud și până în insulele Sicilia și Sardinia. Regula este simplă: casele părăsite sunt vândute la preț simbolic, dar cumpărătorii trebuie să investească sume importante în renovare și să respecte termene clare, de obicei trei ani. În multe cazuri, la licitații, prețurile cresc peste simbolicul un euro, însă tot rămân atractive pentru străini și nomazi digitali, scrie bugetul.ro
„Poți arunca o săgeată pe harta Italiei și aproape oriunde va nimeri există o inițiativă de case la 1 euro”, notează Dispatches Europe, subliniind că regulile diferă de la un sat la altul.
Croația și Franța, inspirate de modelul italian
Fenomenul a fost preluat și de alte state. În Croația, satul Legrad, situat la granița cu Ungaria, a scos la vânzare case abandonate pentru doar o kuna (aproximativ 16 cenți). Condițiile impuse cumpărătorilor sunt stricte: vârsta sub 40 de ani, stabilitate financiară și obligația de a păstra locuința timp de cel puțin 15 ani. Autoritățile locale acoperă și 20% din costurile de renovare, până la 5.000 de euro. În Franța, orașul Saint-Amand-Montrond a lansat o inițiativă similară. Regulile prevăd ca noii proprietari să locuiască efectiv în case și să înceapă lucrările în cel mult șase luni, finalizându-le într-un termen de doi ani.
Japonia și extinderea fenomenului global
Inițiative asemănătoare s-au extins și dincolo de Europa. Japonia se confruntă cu problema „akiya” – case abandonate în masă, pe fondul scăderii populației. Și aici, autoritățile încearcă să stimuleze relocarea tinerilor prin vânzarea locuințelor la prețuri simbolice. Publicații internaționale precum Investigative Europe și Financial Times au analizat impactul fenomenului. Potrivit FT, Sicilia a devenit un „punct fierbinte” al caselor la 1 euro, atrăgând investitori străini și turiști interesați de proprietăți istorice.
Investiții obligatorii și riscuri
Chiar dacă ideea pare atractivă, experții atrag atenția că adevăratul cost al unei case la 1 euro se măsoară în zecile de mii de euro necesare pentru restaurare.
„Oamenii rareori dau ceva de valoare gratis sau chiar pentru un euro. (…) Locuințele revin înapoi la municipalități dacă noii proprietari nu își respectă partea de înțelegere”, avertizează Dispatches Europe.
Astfel, cumpărătorii trebuie să dovedească nu doar resurse financiare, ci și planuri clare de utilizare, fie pentru locuire permanentă, fie pentru turism.
L.M.
