Seceta și deșertificarea, îngrijorări privind securitatea alimentară, lipsa oportunităților de dezvoltare la sat, dispariția ocupațiilor tradiționale și a surselor de venit aferente. Povestea Luncii Dunării și Deltei Dunării sub intervenția brutală a omului de a transforma lunca într-un vast teren agricol, atrage atenția WWF România.
Potrivit reprezentanților organizației, ceea ce a început în timpul comunismului a continuat și s-a accelerat odată cu apariția subvențiilor pentru agricultură, distribuite de politicieni fără o viziune pe termen lung și fără a ține cont de istoria, cultura acestor locuri, și de impactul de mediu și social al deciziilor lor politice.
„Multe din aceste foste zone umede (mlaștini, turbării, bălți care absorb dioxidul de carbon din atmosferă, pe lângă alte magii pe care le fac, dar și nenumărate ferme piscicole) se confruntă cu riscul deșertificării, documentat în numeroase studii și date oficiale.
Ce fac politicienii în acest context? Continuă politica de susținere a agriculturii intensive, cu tot arsenalul – subvenții, susținere pentru lucrări de drenare-desecare a zonelor umede și pompare a apei pe monoculturi agricole.
Comisia Europeană s-a sesizat însă asupra acestei probleme, căci de acolo provin fondurile, și cere României (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) să:
— analizeze suprapunerile între zonele umede și terenurile agricole;
— introducă o interdicție totală a conversiei tuturor zonelor umede, ca și condiție pentru accesarea subvențiilor;
— mențină pe terenurile agricole zonele umede ca elemente de peisaj și ca soluție la problema disponibilității apei și de adaptare la schimbările climatice.
Exact ce am propus și noi și am fost ignorați. Solicităm Ministrului Interimar al Agriculturii, Sorin Grindeanu, deblocarea discuțiilor cu organizațiile de mediu și mici producători, inclusiv apicultori, din grupurile de lucru pentru Planul Național Strategic 2023-2027, pentru a revizui împreună acest Plan“, a transmis WWF.
C.S.
