Nouă angajați civili din cadrul Unității Militare 02052 din Mamaia-Sat au pierdut definitiv procesul intentat Ministerului Apărării Naționale și unității angajatoare, prin care solicitau recunoașterea activității lor ca fiind desfășurată în condiții deosebite sau speciale de muncă. Decizia finală a fost pronunțată marți, 13 octombrie, de magistrații Curții de Apel, care au respins apelurile formulate de reclamanți și au menținut hotărârea anterioară a Tribunalului.
Cei nouă reclamanți, angajați pe funcții precum radiotelegrafist, telefonist și șofer, cu vechime în unitate începând cu anii 1992-2005, au cerut instanței obligarea MApN și a U.M. 02052 la recunoașterea condițiilor speciale de muncă și la eliberarea adeverințelor necesare pentru dosarele de pensionare.
În motivarea acțiunii, aceștia au arătat că își desfășoară activitatea sub influența câmpurilor electromagnetice, fiind expuși unor factori de risc profesional similari cu cei ai cadrelor militare din aceeași unitate.
De precizat că nu vorbim despre angajați MApN în sensul de militari, ci despre personal civil, după cum reiese din motivarea instanței, care au invocat principiul nediscriminării, argumentând că diferențierea regimului de recunoaștere a condițiilor de muncă între civili și militari, în contextul prestării activității în același mediu, reprezintă o încălcare a egalității în fața legii.
Prima instanța le-a spus ”PAS”
În primă instanță, în luna aprilie a acestui an, Tribunalul Constanța a respins acțiunea. Judecătorii au stabilit inițial că Ministerul Apărării Naționale nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât raporturile de muncă se derulează exclusiv între salariați și unitatea militară angajatoare.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că legislația care reglementează încadrarea în condiții speciale a cadrelor militare nu se aplică automat și personalului civil contractual.
Pentru ca angajații civili să beneficieze de aceste drepturi, legea impune parcurgerea unei proceduri administrative distincte, care implică măsurători de noxe, obținerea de avize de la Inspectoratul Teritorial de Muncă și nominalizarea unității în anexele legii, pași care nu au fost îndepliniți. Instanța a subliniat că nu se poate substitui autorităților cu atribuții în această procedură administrativă obligatorie.
Referitor la acuzația de discriminare, Tribunalul a explicat că existența unui tratament juridic diferențiat între cadrele militare și personalul civil este justificată obiectiv de statutul diferit al acestor categorii socioprofesionale, fără a reprezenta o încălcare a normelor constituționale.
Nemulțumiți de sentința Tribunalului, cei nouă salariați civili au formulat apel. Marți, Curtea de Apel a menținut hotărârea primei instanțe, respingând apelurile ca nefondate, decizia instanței fiind definitivă.
Daniel ALBU
