În fila de calendar istoric dedicată zilei de 1 octombrie ne oprim asupra a două crâmpeie din viața orașului Constanța, așa cum au fost surprinse în presa vremii: scandalul de la Liceul „Mircea cel Bătrân”, care a culminat cu suspendarea din funcție a directorului Gheorghe Coriolan, și expoziția de artă națională a Victoriei Ștefu.
În vara anului 1925, la Liceul „Mircea cel Bătrân” a izbucnit un conflict în jurul situației școlare a elevului Negulescu, fiul prefectului județului Constanța, Nicolae Negulescu. Elevul a fost declarat corigent la germană și științe naturale, iar ulterior Ministerul Instrucțiunii Publice a admis organizarea unui nou examen, în fața unor comisii speciale. Profesorii liceului au protestat, invocând încălcarea regulamentului și caracterul neobișnuit al procedurii, și au cerut anularea examenelor. Protestul, publicat în ziarul „Dacia”, îl avea printre semnatari pe directorul Gheorghe Coriolan.
Cazul a devenit un conflict public, fiind urmărit îndeaproape de presa constănțeană. În lunile august și septembrie 1925, ziarele „Dacia” și „Dobrogea Jună” au relatat frecvent despre controversele din jurul subiectului, despre intervențiile ministerului, acuzând amestecul politicului în viața liceului. În septembrie, ceea ce presa numea deja „scandalul de la liceul din Constanța” a intrat într-o nouă etapă: presa a anunțat suspendarea/destituirea din funcție a directorului Gheorghe Coriolan. În zilele următoare au apărut reacții ale foștilor elevi și ale profesorilor. La 30 septembrie 1925, ziarul „Dacia” publica pe prima pagină o scrisoare colectivă adresată ministrului, semnată de foști elevi – avocați, medici, studenți – care își exprimau sprijinul pentru directorul suspendat.
„Sufletele noastre s-au desvoltat sub sfaturile și îngrijirea directorului; vorba, pilda, mustrarea lui, ne-au rămas, astăzi încă, indicii călăuzitoare. (…) A lipsi școala de conducerea sa înseamnă a-i zdruncina temeinicia organizării, pentru că realizările domnului Coriolan sunt unice și nimeni nu l-ar putea imita”, se arată în misiva publicată.
În ediția din 1 octombrie 1925 a aceluiași ziar sunt publicate și gândurile de mulțumire transmise de profesorul Gheorghe Coriolan: „Țin să transmit pe această cale vii mulțumiri tuturor foștilor mei elevi, prieteni, părinți și cunoscuți, cari, în aceste zilei grele pentru școală, mi-au adus o deplină mângăere sufletească. Sunt adânc mișcat de dragostea ce mi se arată”.
Episodul nu a dus la sfârșitul carierei sale la conducerea liceului. După o întrerupere de câteva luni, în iulie 1926 Gheorghe Coriolan a revenit în fruntea Liceului „Mircea cel Bătrân”, directoratul său continuând până în 1940.
***
Ediția din 1 octombrie 1925 consemnează o altă manifestare care atrăgea atenția asupra vieții culturale a orașului: expoziția de artă națională a Victoriei Ștefu, dedicată țesăturilor și cusăturilor tradiționale românești. Victoria Ștefu era „soția distinsului prefect al poliției și inspector general al siguranței locale d. Grigore Ștefu” (aspect pe care îl aflăm tot din „Dacia”, într-un articol din 12 august 1926), iar expoziția pe care o aduce în fața publicului constănțean era prezentată drept „produsul unei munci stăruitoare de ani de zile”.
Articolul intitulat „În atenția constănțenilor – Covoarele d-nei Ștefu”, semnat de o „spectatoare”, oferă o descriere atentă și plastică a exponatelor – covoare, scoarțe și alte țesături, insistând asupra armoniei cromatice, a motivelor tradiționale și a fineții execuției.
„Ne bucură tăria de suflet pe care a avut-o resistând tentațiilor unui oraș cu o viață așa de complicată cum e a Constanței.
Aceia ce isbește în general sunt: armonia culorilor, desenul curat, al motivelor pur românești care par trase cu penelul unui încercat artist. Sunt lucruri fine și delicate în țesătură ca un gobelin, cu motive din vechi isvoare românești. Alteori fondul albastru e nemaipomenit de armonisat cu desenurile de deasupra lui. D-na Ștefu știe să scoată efecte admirabile numai din simpla alăturare a două culori: roșu și negru. Importante sunt covoarele a căror motive sunt scoase din vechile fote românești cum e cele dela No. 6 și cele dela no. 7 și 8, care prin mozaicul lor dau impresia unor lanuri de grâu verde și câmpuri de mătasă. Albastrul de celeste a covorului no. 9 pe fondul său alb ne dau impresia unei găteli de mireasă prin farmecul și armonia culorilor. (…) Iar dacă ar da Dumnezeu un gând bun câtorva d-ne să se asocieze și să deschidă dacă nu o școală, măcar un atelier de țesătorie unde orășence și țărance ar putea învăța acest meșteșug, mult bine vor face pentru progresul țării.”
În studiul „Aspecte privind dezvoltarea istoriografiei etnografice în Dobrogea”, publicat în Pontica 19 (1986), Maria Magiru preciza: „În anii 1925, 1926, 1927, presa vremii elogiază expozițiile de țesături ale Victoriei Ștefu, deschise la Constanța în diverse săli de expoziție – Postelnicu sau parterul Hotelului Elita – expoziții personale sau împreună cu pictorul Florian. Se expuneau scoarțe, covoare, «chilimuri», cu motive decorative preluate din arta populară a tuturor provinciilor românești. Aceste expoziții erau socotite ca «cele mai reușite manifestări de artă din acest sezon»”. Numele Victoriei Ștefu apare și în contextul expoziției jubiliare organizate în 1928, de Semicentenarul reintegrării Dobrogei la România, după cum arată Aurelia Lăpușan într-un studiu publicat în 2015 în revista „Datina”.
Reclama zilei: „Mari reduceri de prețuri acordă Librăria SOCEC & Co. Societate Anonimă Sucursala Constanța – Editură de cărți școlare și literare; Noutăți literare și științifice; Romane; Cărți de drept; Militare; Reviste; Jurnale politice și de Modă; Albume de fotografii; Cărți poștale ilustrate. Comenzile se primesc și prin telefon. Serv. Expres la domiciliu” (Dacia, 1 octombrie 1925)
Sursa foto: Tribuna Învățământului
L.I.B.
