După un deceniu de la instaurarea administrației românești și aplicarea noilor legi sanitare, în orașul Constanța, vechile farmacii, create înainte de 1878, și-au pierdut dreptul de concesiune odată cu decesul proprietarilor lor fondatori (care nu aveau cetățenie română). Concesiunile acestora au trecut în proprietatea statului român, care le-a scos la concurs și le-a concesionat cu drept transmisibil unor farmaciști români. Singura excepție de la această regulă a fost cazul Farmaciei lui Bolton (Engleză), care a rămas în proprietatea văduvei sale, care a putut să o arendeze ulterior.
Ținutul dintre Dunăre și Pont avea să cunoască cele mai dificile momente ale sale, din vremurile moderne, în timpul Primului Război Mondial. După doi ani de neutralitate, România intrase în marea conflagrație (pe 12/27 august 1916), alături de Antantă (Aliați – Franța, Marea Britanie, Rusia etc – în prima etapă) și împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria). Înfrângerile suferite pe frontul sud-dobrogean au început cu dezastrul de la Turtucaia, de la începutul lunii septembrie și au continuat cu luptele sângeroase desfășurate pe linia frontului, la Oltina, Cobadin, Topraisar etc. Toate orașele importante ale provinciei au suferit distrugeri iar populația rămasă locului a îndurat chinuri nenumărate din cauza ocupației germano-bulgare. Evident, Constanța a fost urbea în care s-au înregistrat cele mai multe drame și unde s-au consumat cele mai multe distrugeri, nedreptăți, abuzuri, infracțiuni de tot felul, crime și violuri…
La 22 octombrie 1916, trupele de ocupație germano-bulgare intrau într-o Constanța care deja fusese asiduu bombardată din largul mării de către crucișătoarele inamice sau din avioane. Mai bine de jumătate din populația orașului fugise peste Dunăre, stabilindu-se fie în Muntenia, fie în Moldova. Pe 2 decembrie 1916 la Sofia s-a hotărât ca administrarea orașului să fie făcută de trupele ambelor armate, germană, respectiv bulgară. Abuzurile și infracțiunile comise în următoarele luni de către bulgari aveau însă să conducă la schimbarea deciziei, astfel că din februarie 1917 de administrarea orașului urmau a se ocupa germanii. Se știe foarte bine că imediat ce au intrat în Constanța, bulgarii au dărâmat monumentul Avântul Țării, amplasat în fața Palatului Regal și care îi comemora pe soldații României din Al Doilea Război Balcanic. Tot bulgarii au fost cei care au dărâmat de pe soclu Statuia lui Ovidiu și doar intervenția germanilor a făcut ca aceasta să nu fie distrusă total.
Ocupația străină a dat peste cap total viața unui oraș care înainte de război intrase pe un drum ascendent al dezvoltării. Toate domeniile de activitate au avut de suferit, inclusiv cel sanitar. Farmaciile din Dobrogea, înființate în așezările mai importante, au fost devastate și jefuite. În Cadrilater au fost jefuite doar cele ale românilor, nu și cele deținute de către bulgari.
Toate farmaciile ale Constanței au fost supuse aceluiași regim, fiind prădate. În locul Farmaciei Bolton (Engleză), armata germană a înființat o Farmacie de Stat. Situația a fost extrem de dificilă, însă populația Constanței, atât câtă mai era, a reușit să reziste. În cele din urmă, războiul s-a încheiat iar Dobrogea a scăpat de ocupația străină. În urma acesteia rămânea însă un oraș aproape distrus…
Unul dintre cei mai importanți farmaciști români ai acelor vremuri, Pompei Ciupercescu descrie perfect situația înregistrată după război, la Constanța. Toate bunurile, medicamentele, instrumentele materialele din farmacii dispăruseră iar clădirile suferiseră distrugeri, în unele cazuri, totale.
Cităm câteva fragmente din mărturisirile sale, publicate ani buni mai târziu, în Analele Dobrogei (n.a. „A.N”. 1928 – „Cincizeci de ani de vieață românească…”:
„După încheierea păcii, la revenirea noastră a trebuit să depunem o muncă greu de imaginat azi.. să ne rugăm pe la diferiți colegi spre a ne procura câte un cântar, o patentă, un mojar, etc, ca să reîncepem. Fără bani, fără credit, mulți fără forța morală și încrederea necesară oricărui început, lipsindu-ne o cât de mică încurajare din partea guvernanților și a guvernului, am bătut la multe uși și pe când Guvernul amnistia pe toți vânduții și dezertorii, noi băteam drumurile în căutarea unei existențe ce o perdusem pe altarul iubirei de țară. Ba încă, la procesele de despăgubiri din anii 20-21, ni s-au precupețit până într-atâta pagubele, încât sumele derizorii ce ni s-au recunoscut nu reprezentau nici plata rafturilor ce le-am făcut în urmă. Și dacă cel puțin ne-ar fi dat un leu… Dar, în fine, cu muncă, cu stăruință, am parvenit a ne aranja din nou farmaciile și la început timide, prind treptat a se asorta, a se aranja, a se înfrumuseța chiar, deși azi nu sunt nici pe departe ce erau odată…”.
Pompei Ciupercescu s-a născut în 1875 în comuna brăileană Silistraru și a urmat Școala Superioară de Farmacie din București. Ca elev și-a făcut stagiul la Calafat, Săveni și apoi la Tulcea, iar ca asistent s-a pregătit la Craiova și Buzău. A obținut apoi licența și dreptul de liberă practică și a lucrat un timp la Brăila. În 1906 câștigă la Constanța un concurs de concesiune de farmacie și deschide farmacia „Victoria”, exact pe locul în care, în trecut funcționase unitatea grecului Cicillianopoulos. În perioada 1908-1911 deține o filială și în stațiunea Techirghiol Movilă (viitoarea Carmen Sylva, azi Eforie Sud). Ciupercescu a fost membru în Consiliul Comunal al Constanței, ofițer de stare civilă, membru în comisia Interimară a orașului, în două rânduri (1913, 1922). S-a preocupat de înființarea în porturile Dobrogei a unor posturi de prim ajutor. A activat ca specialist farmacist în al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial. La insistențele sale, în 1921 a fost creat Cercul Farmaciștilor Constanța, pe care l-a condus mai bine de un deceniu. A editat revista lunară a Cercului, a fost vicepreședinte ale Societății Studenților de Farmacie și membru și președinte ale Camerei de Comerț și Industrie Constanța. De asemenea, a activat ca profesor suplinitor de chimie la Liceul Mircea. Pentru activitatea depusă în timpul Marelui Război a fost multi-decorat și ridicat la gradul de colonel în rezervă. Este autorul a numeroase studii și articole, dedicate farmaciei în Dobrogea. A decedat pe 24 ianuarie 1957, la București.
(Va urma)
Reclama zilei –Cazinoul Comunal. În vederea sezonului de iarnă, în sala de dans special amenajată și încălzită, vor avea loc în fiece duminică SERATE DANSANTE. (1924)
Sursa foto: MINAC
L.I.B.
