Muzeul de Istorie Națională ți Arheologie Constanta continuă incursiunea în istoria urbei. În acest calendar al Constanței de altădată MINAC încearcă să prezentăm cât mai multe evenimente, din diverse domenii de activitate, precum și personalități marcante ale orașului. „Poate din acest motiv am evitat să punctăm în fiecare zi fapte penale, de drept comun, deși acestea umpleau, și atunci, paginile ziarelor. Ne place sau nu, incidente, accidente și tragedii se petreceau și atunci, așa că, uneori, vom reda și astfel de realități ale vremii, sub titlul D’ale urbei”, transmit reprezentanții instituției de cultură.
Astfel, în seara de 13 ianuarie 1936, o sângeroasă încăierare s-a produs între două tabere din portul Constanța. Din ziarul „Dobrogea Jună” (numărul apărut o zi mai târziu) aflăm ce s-a întâmplat:
„La orele șapte seara se aflau chefuind în cârciuma Grivița din strada Ștefan cel Mare mai mulți muncitori din port împreună cu vătaful Fănică Portofel. Când cheful era în toi au intrat în cârciumă 30 de muncitori cari au voit să ocupe mesele rămase libere. Cum cei sosiți făceau parte din altă tabără muncitorească s-au luat imediat la ceartă, care a degenerat într-o încăerare sângeroasă. În timpul încăerării muncitorii au scos cuțitele și revolverele, făcând uz de ele. Au fost răniți grav mai mulți muuncitori din ambele tabere iar geamurile și ușile localului au fost făcute țăndări. Poliția fiind înștiințată s-a transportat imediat la fața locului dl. comisar Zahiv, șeful poliției judiciare, împreună cu un mare număr de agenți și gardieni, cari au operat peste 30 de arestări.”
Astfel de incidente, mai mult sau mai puțin grave, între grupuri de muncitori din port, nu erau o raritate în perioada interbelică. Însă răfuiala din 13 ianuarie 1936 s-a evidențiat negativ prin numărul mare de protagoniști și prin modul violent în care s-a desfășurat. Nu știm dacă cineva și-a pierdut viața în urma rănilor, însă cu siguranță principalii vinovați au fost deferiți instanței de judecată și pedepsiți pe măsură.
O explicație a conflictelor între muncitori ar putea fi aceea că, uneori, firmele din port angajau mână de lucru nouă și mai ieftină, evitând să apeleze la lucrătorii vechi, conștienți de drepturile ce li se cuveneau. Astfel de cazuri au fost frecvente în perioada interbelică. Spre exemplu, tot într-o zi de 13 ianuarie dar cu 11 ani în urmă, în 1925, ziarul „Dacia” scria că Ministerul Muncii a demarat o anchetă în port. Se consemnează: “o reclamație adresată de către sindicatul muncitoresc arată că, contrar legii, în rândurile muncitorilor din port s-au strecurat o mulțime de indivizi de altă meserie, cari prin concurența ce o fac, pun pe adevărații muncitori din port, în imposibilitatea de a-și câștiga existența“. Știm că în acest caz din 1925 ancheta a fost demarată dar, din păcate, nu am reușit să aflăm (încă) rezultatele sale. Portul, plămânul orașului și al României Mari, aducea venituri deosebite, dar și probleme de tot felul, de la conflicte muncitorești la infracțiuni grave, precum contrabandă, trafic și alte fapte penale. Dar despre toate acestea vom vorbi, la momentul potrivit, în alte episoade…
Reclama zilei – La farmacia Ioan Berberianu din Constanța se găsesc de vânzare Aparate de dezinfectare prin formol cu prețurile aproape de ale fabricei. Ape minerale streine și indigene din 1898 – Apă de Breaza, Bourboule, Căciulata Ems, Evian, Guber Quelle, Huniady Ianoș, Karlsbad, Slănic, Oreza, Vals Vichy Grande, Gritie, etc plus un mare depozit de specialități streine și indigene (1899).
L.M.
