Portul Constanța s-a dezvoltat foarte mult în primele decenii ale secolului XX. Prima instituție de navigație civilă românească, Serviciul Maritim Român (SMR), fusese înființat în 1895, avea sediul la București, dar baza navală se afla, evident, în cel mai mare oraș-port al Dobrogei. Din primul an de existență, SMR deservește, prin flota sa, rute maritime orientale, în Marea Neagră, Mediterană și nu numai.
Existau mai multe vapoare poștale („Regele Carol”, „Principesa Maria”, „România”, „Împăratul Traian”, „Dacia”), dar și nouă cargoboturi („Durostor”, „București”, „Iași”, „Constanța”, „Dobrogea” etc). La jumătatea anilor ’20, navele SMR efectuau regulat câteva curse în Marea Mediterană. La bordul vaselor poștale urcau atât turiști, cât și oameni de afaceri de diverse naționalități. Vasele românești erau moderne și aveau „viteză și instalațiuni moderne, oferă publicului voiajul cel mai scurt și mai confortabil spre Orient”.
Una dintre liniile preferate era Constanța – Constantinopole (Istanbul) – Pireu, iar vasele plecau în fiecare zi de marți, la ora 23:00. Se ajungea la Constantinopole miercuri, la ora 14:00, unde vasul rămânea peste noapte, după care pleca spre Pireu, stația terminus, unde ancora sâmbătă dimineață.
Fiecare vas poștal românesc avea trei clase, iar prețurile pentru un loc difereau în funcție de acestea: 6.000, 4.000 și 1.000 lei pentru întreg traseul sau 3.000, 2.000 și 500 de lei până la Constantinopole. Un bilet dus – întors la prima clasă costa 12.000 de lei.
A doua rută preferată era Constanța – Constantinopole – Jaffa, iar vasul care deservea linia pleca o dată la trei săptămâni, vinerea. Portul Jaffa (astăzi în Israel) făcea parte, în acea perioadă, dintr-o zonă a Palestinei, aflată sub protectorat civil britanic.
Pentru Jaffa existau patru clase (trei clasice și o clasă I specială). Cel mai ieftin bilet pentru Jaffa, la clasa a III-a, costa 2.800 de lei, iar cel mai scump (la specială), 16.000 de lei. Pe vasele poștale românești se aflau cabine speciale și de lux, iar „pentru fiecare pat se încasa biletul plus un supliment de 10-25%”. Doar cei cu bilete de clasa I puteau lua masa la restaurantele de pe vas.
Echipajele vaselor poștale erau formate, la început, din foarte mulți străini, dar treptat elementul românesc începea să crească, urmând să devină majoritar. În 1925, în frumosul sediu de pe strada Traian funcționau Școala Navală și Institutul Maritim (azi Muzeul Marinei Române).
Încă din 1909, Constanța se mândrea cu Școala Superioară de Marină, prima instituție de învățământ superior din Dobrogea. Dezvoltarea transportului maritim era strâns legată de cea a transportului feroviar. Pentru pasagerii care ajungeau în Portul Constanța existau legături spre București. Nu doar călătoriile maritime pe rutele orientale erau la mare căutare. Pentru vilegiaturiștii cazați la Constanța exista mereu posibilitatea unei plimbări cu mici ambarcațiuni. O călătorie putea ajunge la 300 de lei pe zi, adică 12 ore, iar noaptea tariful era dublu, pentru cei ce doreau să admire, din larg, luminile orașului…
Reclama zilei – La Leul și Cârnatul – a la Filaret. Renumitul și neîntrecutul N. Pravăț, str. Moldovei no.8. Terasa unde se poate mânca mai eftin și mai bine ca oriunde. Mari asortimente de diferite fripturi: antrecoate, mușchi, vrăbioare, frigărui – 7 lei. Renumiții patricieni, neîntrecuți – 5 lei. Renumiții mititei și diverse măruntaie ca momițe, rinichi, etc – 1,50 lei. Diferite vinuri, specialitățile cele mai superioare. (1923)
Sursă foto: Pasageri la bordul unui vas – Biblioteca Națională Digitală
