Ziua de 6 august este ilustrată în paginile presei constănțene printr-o serie de evenimente și probleme care surprind realitățile Dobrogei din perioade diferite.
Ziarele anului 1924 relatau despre criza pâinii, lipsa medicilor din mediul rural și alte aspecte ale vieții cotidiene, în timp ce aceeași dată avea să intre în istoria arheologiei românești prin descoperirea, în anul 1959, a Edificiului Roman cu Mozaic, unul dintre cele mai importante monumente ale anticului Tomis.
În vara anului 1924, pâinea devenise una dintre cele mai apăsătoare preocupări ale constănțenilor. În ediția din 6 august 1924, ziarul „Dobrogea Jună” publica noile măsuri adoptate de Primăria Constanța pentru asigurarea aprovizionării populației, după creșterea prețului făinii. Autoritățile stabileau modul în care morile trebuiau să extragă cele trei categorii de făină, precum și prețurile maxime de comercializare atât pentru făină, cât și pentru pâinea albă, franzelă și pâinea neagră:
„Toate morile din Constanța sunt obligate ca la măcinatul grâului să scoată trei extracțiuni de făină și anume: făină calitatea întâia extracție de 12%, care se va vinde cu prețul de 13 lei kgr; făină calitatea a doua extracție de 46%, care se va vinde cu prețul de 13 lei kgr; făină neagră extracție de 22%, care se va vinde cu prețul de 7 lei kgr.
Pâinea se va vinde după cum urmează: franzela cu lei 13 kilogramul, pâinea albă cu lei 10 kilogramul, pâinea neagră cu lei 7 kilogramul.
Pâinea, oricare i-ar fi calitatea, trebuie să aibă greutatea exactă. Nicio toleranță nu e admisă, decât cel mult 50 de3 grame, ca toleranță de fabricațiune. Pâinea cu lipsă mai mare se va confisca, iar brutarul se va urmări pe calea justiției, potrivit legii speculei.”
Lipsa acestui aliment de bază este relatată, în aceeași zi, și de ziarul „Dacia”, prin descrierea unei imagini dezolante: constănțenii erau nevoiți să se așeze la cozi încă de la miezul nopții și riscau ca după ore întregi de așteptare, îmbrânceli, haine rupte, să plece acasă cu o singură franzelă, adesea de o calitate slabă. Publicația compara atmosfera din fața brutăriilor cu cea din timpul ocupației militare, semn al nemulțumirii generale provocate de criza alimentară.
O altă problemă majoră asupra căreia se atrage atenția pe 6 august 1924 vizează criza personalului medical din Dobrogea. Salariile insuficiente și costul ridicat al vieții îi determinau pe medici să părăsească circumscripțiile rurale în favoarea orașelor, unde își puteau forma o clientelă privată.
Situația din județul Constanța este prezentată ca un exemplu grăitor:
„Pentru a evidenția și mai bine această criză de medici în circumscripțiile rurale din Dobrogea, dăm ca exemplu județul Constanța, care are în total – excluzând pe medicul primar al județului, doi medici titulari și trei doctoranzi, față de patrusprezece circumscripții. Județul Constanța are deci nouă posturi de medici de plasă vacante, la un număr total de 14 posturi.
Cu personalul inferior, agenți sanitari și moașe, lucrurile nu stau mai bine (…) Numărul agenților sanitarise ridică la 44. În județul Constanța se cer neapărat cel puțin 60 de agenți sanitari.
De asemeni, numărul moașelor se ridică abia la 28, pe când necesare ar fi vreo 50. În ceea ce privește spitalurile și dispensariile absolut necesare populațiunei acestor 82 de comune, lucrurile stau și mai prost. În tot județul Constanța, în comunele rurale, nu sunt decât două spitaluri: unul la Cavaclar și celălalt la Parachioi, iar infirmierii sau dispensarii nu există nici una”, este consemnat în ediția „Dobrogea Jună”. În aceste condiții, epidemiile de malarie („frigurile”) și sifilis continuau să afecteze grav populația rurală, presa avertizând că aproape 14% dintre locuitorii satelor sufereau de această din urmă boală.
Peste zeci de ani, mai precis la 6 august 1959, această dată avea să dobândească o cu totul altă semnificație pentru Constanța. În acea zi, în timpul săpării fundației unui bloc pe faleza de sud-vest a orașului, au apărut primele ziduri ale unei construcții romane monumentale: Edificiul Roman cu Mozaic.
Entuziasmul descoperirii a fost surprins câteva luni mai târziu de revista „Flacăra”, în numărul din noiembrie 1959, într-un amplu reportaj intitulat „Toți arheologii la Tomis”: „Până la ora aceasta, părerea celor mai mulți arheologi și istorici este că mozaicul recent descoperit între zidurile străvechiului Tomis este unic în această parte a lumii. Dezvelirea la Constanța a complexului arhitectonic din epoca romană, care cuprinde acest „covor” de mozaic de o deosebită frumusețe coloristică și stilistică, lucrat cu mult rafinament, constituie un eveniment de mare importantă pentru arheologie”. După descoperirea primului zid, în câteva săptămâni au fost scoase la iveală „zidurile din cărămidă, piatră și marmură ale unei construcții antice. O construcție de proporții, având o deschidere largă spre mare. Ei bine, platforma acestei deschideri e uimitoare: aici se află admirabilul covor policrom, executat din mozaic, cu o artă desăvârșită, pe o suprafață deosebit de mare. Totul, perfect conservat. Nu-i deci de mirare că, uluit de ce vedea, un arheolog a exclamat: Colosal! Magnific! Parcă am dezveli Pompeiul”.
Reclama zilei: Aviz agricultorilor-Fabrica de Sticlărie din Constanța cumpără orice cantitate pae de secară, bătut spicul, pentru împachetat sticle. Predate în orice gară din Dobrogea, plătește prețuri bune. Pentru orice oferte a se adresa fabricei la Constanța” (Dobrogea Jună, 6 august 1924)
Sursă foto: Constanța. Piața Independenței, MNIR, www.imagoromaniae.ro
L.M.
