La începutul anilor ’30, Techirghiol Băi era o stațiune balneară apreciată. Așezată pe malul lacului cu același nume, „la sursa nămolului”, după cum o descria presa vremii, stațiunea atrăgea anual vilegiaturiștii veniți atât pentru proprietățile terapeutice ale nămolului sapropelic, cât și pentru atmosfera animată a sezonului estival.
În paginile „Revistei Băilor” (1929 – 1932), Techirghiol Băi apare ca o stațiune aflată în continuă dezvoltare, unde investițiile în infrastructura medicală, în confort și în divertisment se completau reciproc.
Un rol esențial în această evoluție îl avea Comisiunea Balneo-Climatică a stațiunii, condusă la acea vreme de primarul Mircea Zamfirescu. Aflăm, de exemplu, că în ședința din 12 iulie 1930, desfășurată în biroul băilor „Toma Crețu”, membrii comisiunii au aprobat alocarea sumei de 120.000 de lei pentru achiziționarea unei autocisterne, necesară pentru stropirea străzilor în timpul verii. Tot atunci s-a stabilit desfășurarea unei „propagande cât mai intense, atât de necesară” pentru dezvoltarea stațiunii balneare, dovadă că promovarea turistică devenise o preocupare a administrației locale.
În aceeași perioadă, Techirghiol își consolida renumele prin investiții în infrastructura medicală. În iulie 1929 era inaugurat un nou pavilion al Sanatoriului „Clement Popescu” al Casei Centrale a Asigurărilor Muncitorești – astăzi parte a Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol, în prezența ministrului Muncii, Cooperației și Asigurărilor Sociale, I. Răducanu.
Publicația a descris sosirea oficialului: „La orele 8 dimineață, d-sa a plecat cu automobilul la Carmen Sylva, de unde împreună cu asistența locală s-a îmbarcat într-o șalupă a Societății „Serenessima” spre a traversa lacul. La Techirghiol, d. ministru Răducanu a fost întâmpinat de către d. Mircea Zamfirescu primarul stațiunii care a urat bun venit ilustrului oaspe”. Vizita ministerială avea să aducă și noi investiții. La numai câteva săptămâni după inaugurare, revista anunța: „Casa Centrală a Asigurărilor Sociale a luat în studiu construirea unui nou pavilion de băi moderne, cu toate instalațiile necesare pentru diversele aplicațiuni ale nămolului și hidroterapiei saline”.
Un alt reper al stațiunii era Sanatoriul P.T.T. (Poștă, Telegraf, Telefoane), construit în anii 1927 – 1928 de Casa de Economie, Credit și Ajutor al corpului P.T.T., cu o investiție de 32 de milioane de lei. Aflăm din aceeași revistă că complexul era alcătuit din patru pavilioane moderne, două destinate cazării, unul rezervat salonului de mese, iar cel din urmă adăpostea instalațiile pentru băi calde, uzina electrică și cazanele pentru încălzirea apei. Stabilimentul oferea vizitatorilor liniștea necesară refacerii; mai mult, în fiecare joi și duminică, muzica militară susținea concerte pentru oaspeți, iar în salonul de mese era instalat, la loc de cinste, un aparat de radio – simbol al confortului modern!
Camerele erau închiriate membrilor Casei P.T.T. cu 1.200 de lei pentru o cameră cu un pat și 2.400 de lei pentru una cu două paturi, iar pentru un pat suplimentar se achitau 10 lei pe zi. Dacă existau camere disponibile, acestea puteau fi închiriate și funcționarilor, la tarife cu 50% mai mari, iar particularilor, la preț dublu.
Techirghiol Băi era promovat ca fiind o stațiune accesibilă. O baie rece cu nămol, duș cu apă dulce și cearșaf costa 20 de lei, copiii sub 15 ani beneficiau de o reducere de 50%. Restaurantele ofereau meniuri de 40 – 50 de lei, iar publicația evidenția „piața bogată, alimente eftine și apă potabilă”. Legătura cu litoralul era asigurată de șalupele societății „Serenissima”, care circulau pe tot parcursul zilei, începând de la ora 6:30 dimineață, biletul costând 7,50 lei de persoană.
Primăria angajase pe întreg sezonul muzica Regimentului 91 Infanterie din Alba Iulia, iar serile erau animate de „muzica militară, trei jazzuri moderne, dancing, cinema-teatru, serbări și baluri.” La 28 iulie 1929, Comisiunea Balneară organiza un mare bal în saloanele restaurantului „Zori de Zi”, sub patronajul prefectului Nicu Petra. Revista promitea că „excelentul jazz de sub conducerea maestrului Gănescu va delecta tot timpul asistența”, iar programul includea concursuri de dans și de frumusețe. În aceeași reclamă se anunțau „pachet special pentru dans de la orele 9 seara, joia și duminica, matineuri dansante”, sub îndrumarea profesorului de dans Willy.
Reclama zilei: „În stațiunea balneară Techirghiol – Băi vizitați cunoscutul restaurant bodegă și berărie LA IONEL încurcă lume – Bucătărie Națională – Grătar la prânz și seară – Ciorbă de burtă – Tuslama – Zilnic pește proaspăt – Bere specială – Vinuri indigene și străine – Orchestră specială”. (Revista Băilor, iulie 1929)
Sursa foto: Techirghiol Băile Reci anii ’20 – colecția Emanoil Vasiliu, www.boemasiloisir.ro
L.M.
