Imediat după încheierea Primului Război Mondial, România s-a confruntat cu o inflație severă și cu alte probleme deosebite în acțiunile de refacere a economiei. Această situație a continuat și în primii ani ai perioadei interbelice, drept pentru care se impunea ca statul să ia măsuri dure pentru reglementarea economiei.
În acest context a apărut Legea pentru înfrânarea și reprimarea speculei ilicite, publicată în Monitorul Oficial din 17 iunie 1923, un act normativ pentru combaterea creșterii artificiale a prețurilor, ascunderea mărfurilor și specula cu bunuri de consum esențiale din România.
Textul conceput era menit să sprijine autoritățile din fiecare județ să poată sancționa orice stocare speculativă de mărfuri și să îi oprească pe unii comercianți să fixeze prețuri mult prea mari față de valoarea reală a pieței. Cei găsiți vinovați de astfel de fapte riscau pedepse cu închisoare corecțională și amenzi substanțiale.
Legea trebuia să ajute la stabilizarea economică a țării, să protejeze populația în fața unor astfel de excese și să stopeze creșterea nejustificată a prețurilor, de către comercianți, însă odată ce a fost pusă în aplicare, au apărut noi probleme. Ea conținea lacune serioase, nu avea un cadru clar de aplicare, textele erau confuze și dădeau loc de interpretări. Negustorii din întreaga țară au început să se plângă că punerea în aplicare a legii este defectuoasă și că inspectorii statului comit abuzuri și dau discreționar amenzi pentru niște fapte inexistente.
Așa s-a întâmplat și la Constanța, oraș cu o viață comercială extrem de tumultoasă, unde în numai o lună, în intervalul 17 iunie – 18 iulie) numeroși comercianți s-au trezit amendați și dați în judecată în baza normei.
Pe data de 18 iulie 1923, Sfatul Negustoresc Constanța a organizat la Sala Cinema Grand o întrunire cu toți comercianții urbei. S-a discutat cu indignare despre faptul că membrii de bun renume și cu o conduită morală deosebită au fost amendați pentru culpe imaginare. La finalul adunării, Sfatul a decis să deschidă acțiuni în instanță împotriva acestor abuzuri și să protesteze zilnic prin închiderea prăvăliilor și magazinelor, din zori și până la ora 12.00 a.m.
Mai mult, s-a luat decizia ca întreaga adunare, peste 400 de persoane, să meargă imediat la Gară pentru a se întâlni cu ministrul Industriei și Comerțului, Vasile P. Sassu, care venise pentru câteva zile la Constanța și acum se pregătea să plece în capitală.
Negustorii i-au expus lui Sassu modul defectuos în care cei ce aplică legea înțeleg să o interpreteze după bunul lor plac.
Ministrul i-a ascultat și a declarat că și el se miră de faptul că o simplă contravenție de neafișare a prețurilor într-o prăvălie a ajuns să fie judecată cu celeritate la tribunal de parcă ar fi fost cine știe ce infracțiune economică gravă care afecta siguranța statului.
El i-a sfătuit însă pe negustorii constănțeni să ceară amânarea termenlor de judecată primite deja sau să facă apeluri (dacă au fost deja condamnați), până când va fi emis un nou regulament de aplicare a legii. Negustorii s-au calmat după această discuție și l-au lăsat pe ministru să plece.
A doua zi, apărați de celebrii avocați C. Irimescu, Al. Constantinescu și S. Huhulescu, toți cei ce primiseră amenzi în baza legii speculei ilicite au reușit să obțină amânări în procesele în care erau inculpați. În scurt timp, așa cum Sassu promisese, a fost emis un nou regulament de aplicare a legii iar acesta a stabilit clar atribuțiile inspectorilor de control.
De amendat au fost amendați doar cei ce încălcaseră cu adevărat legea. Revolta negustorilor nu a mai continuat, dar episodul a rămas în istoria urbei noastre…
Reclama zilei – Sare de Mare pentru Băi – En gros și en-detail. Expediții și în provincie Depozit, La Tarapana, S.Sofocleus, Strada Scarlat Vârnav, no.8 bis.
Sursa: Biblioteca Națională Digitală
L.M.
