La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul Constanța și-a mărit dimensiunile grație apariției unui nou cartier, cel de la nord de Bulevardul Ferdinand și care cuprindea străzile Ștefan cel Mare (fostă Mangaliei), Cuza Vodă, Griviței, Ion Lahovari, General Manu, Mihăileanu, Scarlat Vârnav, Rahovei, Take Ionescu, Dacia, Decebal și multe altele.
După Primul Război Mondial, la începutul anilor 20, noua zonă își avea hotarul de miazănoapte pe Bulevardul Regina Maria, actualul Bulevard Mamaia.
Acest nou cartier avea nevoie și de un lăcaș de cult creștin, iar acesta a fost ridicat încă din prima decadă a secolului XX. Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construită lângă Piața Griviței nr. 1, iar în fața sa a fost postat bustul primarului Ion Bănescu (1851-1909), un edil care a contribuit decisiv la dezvoltarea urbei în toate domeniile (edilitar, economic, educativ, cultural etc), fiind în același timp și creatorul stațiunii Mamaia.
Cochetul lăcaș de cult a fost construit în stil bizantin românesc, iar arhitectul său a fost Anghel Păunescu (sursa informației – Ghidul Ilustrat Constanța și Tekirghiolul, 1924). Piatra de fundament a bisericii a fost pusă în 1906, în timpul primarului Bănescu, iar târnosirea (sfințirea) sa a avut loc în anul 1911. Pictura murală interioară a fost realizată de artistul A.I. Marinescu, iar mobilierul splendid a fost sculptat de Constantin Mihail Babic.
Încununat cu această frumoasă biserică, noul cartier al Constanței era acum locuit de peste 6.000 – 7.000 de persoane și exceptând vânzoleala din zona comercială Ștefan cel Mare – Atelierelor, Griviței, Avram Iancu, era, în general, un loc liniștit. Sau aproape liniștit…
După încheierea Primului Război Mondial, pe strada Scarlat Vârnav nr. 10 (actuala stradă Răscoalei din 1907) a apărut un local care a tulburat serenitatea zonei. Era varieteul Carpați, o grădină de vară și un restaurant cu o viață extrem de agitată. Iată ce scria ziarul Dacia pe 21 iulie 1921:
„În cartierul liniștit dimprejurul bisericei de sus a orașului și chiar în preajma sfântului locaș, se găsește varieteul Carpați. Nu știm cum a fost găsit tocmai acolo locul pentru un astfel de teatru de petrecere când, îndeobște, asemenea localuri se deschid în centrele orașelor, acolo unde viața comercială este în plinul ei, fie afară din orașe, undeva într-un parc. În niciun caz nu se poate să existe un astfel de stabiliment în partea cea mai liniștită a Constanței, acolo unde trăiesc munciții funționari și unde sunt cele mai multe școli, în apropierea unei biserici.
De pe la 11 seara până la 7 dimineața răsună împrejurimile de cântece și chiote, de scandaluri mereu repetate, cari fac pe cei care vor să doarmă, să se chinuiască o noapte întreagă. Cofetăriile și cafenelele se închid la 1 (!), și nu înțelegem de ce nu se aplică aceeași dispozițiune și varieteurilor, cari, în orice caz, strică nu numai atmosfera morală a orașului, dar chiar și liniștea celor cari muncesc o viață întreagă și nu câștigă ceea ce alții cheltuiesc într-o singură noapte, chiuind și zbierând, la chefuire lângă o biserică.”
Foarte probabil, unul dintre ziariștii de la Dacia locuia în zonă, de unde și subiectivismul articolului. Cert este faptul că Varieteul Carpați era un loc cu o agitație continuă, mai ales în sezonul estival, când era luat cu asalt de o mulțime pestriță, de la ofițeri și comercianți la domnișoare pregătite de măritat și până la turiști de toate stările sau localnici mai înstăriți.
Prețurile erau mai mici față de varieteuri similare precum Britania sau Bristol din Peninsulă, ceea ce explică și atracția. Localul numit și La Alexe, după numele proprietarului, era prezentat în ziarele vremii (altele decât Dacia, evident) astfel: Local de prim rang – Artiste de la cele mai mari teatre de variete din Capitală – Atmosferă de cabaret și de teatru de revistă și comedie – Serate cu efecte de lumini și focuri – Muzică de tot felul, dancing, magicieni, acrobați și saltimbanci.”
În concluzie, de toate pentru toți!
Adesea, actul artistic era unul de înaltă calitate. Aici au urcat pe scenă artiști reputați la nivel național și internațional precum Gogu Botea, un virtuos compozitor și cântăreț constănțean, celebru grație unor creații muzicale precum Tango Țigan, Flori de lămâiță, Tanți Tango, la modă în anii 20, atât în România, cât și în Franța, Germania și Italia. La varieteul Carpați se serveau mai ales mese de pește marin proaspăt (guvizi, stavrizi etc) și vinuri dobrogene precum cel de Murfatlar. Varieteul funcționa și în extra-sezon, atunci când mesele sale erau ocupate exclusiv de localnici.
În ciuda celor de la Dacia, variete-ul Carpați a continuat să tulbure liniștea Cartierului Nou mulți ani, în toată perioada interbelică. Locuitorii zonei au trebuit să se obișnuiască cu o stare de fapt: Ziua, liniștea nu era tulburată decât de clopotele Bisericii Adormirea, în timp ce noaptea, somnul nu venea decât… în ritm de jazz…
Reclama zilei – Cu toții la mare! Variete Carpați vă așteaptă cu noi numere de atracție: Trio Lupescu, renumitul grup acrobatic de salon și de dansuri excentrice – D’Constantza, repertor nou, cu splendida-i voce și cu o garderobă admirabilă – Soții Jora, cu un repertor absolut nou, nu vor lipsi nici ei din program – Alte 30 de numere de Cabaret, Orchestră Clasică, Jazz Band sub conducerea virtuosului Octavian Constantinescu. (1924)
Sursă foto: Delia Cornea, Corina Apostoleanu – Istoria pe un clișeu, Dobrogea multiculturală în colecția fotografului Virgil Nicolau (2018) – Biserica Adormirea Maicii Domnului I, clișeu 41.
L.M.
