Când ne plimbăm prin Peninsulă, localnici sau turiști, suntem inevitabil încântați de bijuteriile arhitecturale moderne care ne înconjoară. Din păcate, puțini dintre noi cunosc numele arhitecților care ne-au lăsat moștenire aceste edificii emblematice cu care ne mândrim. Ei sunt mai mulți, este drept, dar astăzi ne-am decis să prezentăm portretul celui care și-a adus cea mai importantă contribuție la înfrumusețarea urbei, la început de secol XX, și care merită, dacă nu o statuie în centrul orașului vechi, cel puțin o placă memorială care să amintească realizările sale. Numele acestui om este Victor G. Ștefănescu (Stephanesco) (1877-1950), un artist care s-a născut la București, pe data de 4 mai (și nu pe 14 martie – cum s-a scris greșit mult timp) și care a oferit Constanței edificii extraordinare.
Fiul unui reputat compozitor și dirijor (George Ș., membru fondator al Operei Române), Victor Ștefănescu a studiat la Liceul Sfântul Sava, apoi la Institutul Politehnic din Dresda și la Școala Specială de Arhitectură din Paris, pe care a absolvit-o cu brio, fiind medaliat cu aur pentru lucrarea sa de licență. Membru al Societății Artiștilor Francezi, a preferat să se întoarcă în România ca profesor la Școala de Belle Arte și arhitect-scenograf la Teatrul Național. Timp de peste 30 de ani a fost membru în Comisiunea Monumentelor Istorice și un promotor înfocat al stilului arhitectural neo-românesc. (sursa informațiilor biografice – arhivadearhitectura.ro, respectiv – arh. Radu Cornescu).
Victor Ștefănescu a creat numeroase edificii, în capitală și în alte orașe, dar astăzi enumerăm doar câteva reprezentative: Catedrala Încoronării și Palatul Episcopal de la Alba Iulia, Palatul Artelor, Biserica Anglicană, Poșta și Centrala Telefonică (bulevardul Dacia, București), Gara Cotroceni, Institutul Geologic, Arcul de Triumf (în colaborare), extinderea Gării de Nord etc.
În mod intenționat, am lăsat deoparte realizările sale de la Constanța, pentru că acestea sunt numeroase și deosebite. În primul rând, când te afli în orașul lui Ovidiu și rostești numele lui Victor Ștefănescu, gândul trebuie să te ducă imediat la Palatul Comunal, primăria orașului de altădată – astăzi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Un edificiu-bijuterie, simbol al urbei și al Pieței Ovidiu, acesta a fost construit între anii 1912-1921, o perioadă lungă, explicabilă nu doar din prisma dificultății lucrării, ci și prin contextul istoric. Astfel, deși demarată devreme, lucrarea a fost întreruptă de Primul Război Mondial și de ocupația germano-bulgară din Dobrogea, survenită în intervalul 1916-1918. Finalizat după război, Palatul Comunal este și astăzi un exemplu al talentului extraordinar al lui Victor Ștefănescu și un edificiu reprezentativ pentru stilul arhitectural neoromânesc.
Când te afli în Piața Ovidiu, te mai impresionează o altă clădire ce poartă amprenta sa: Moscheea Carol I (a Regelui), cu al său minaret de 47 de metri înălțime și cu prima cupolă din beton armat proiectată vreodată în România. Construită între anii 1910 și 1913, din ordinul regelui Carol I, pentru supușii săi musulmani (turci și tătari) din Dobrogea, moscheea a fost realizată după planurile lui Ștefănescu și ale unui alt arhitect, Gogu Constantinescu. Este interesant că Ștefănescu a realizat două lăcașuri de cult importante pentru două religii deosebite, cea creștină – Catedrala Încoronării de la Alba Iulia și cea musulmană – Moscheea Carol.
Ștefănescu s-a ocupat, în anul 1907, și de restaurarea Geamiei Hunchiar (de pe Bulevardul Tomis) și tot el a realizat, în 1909-1910, planurile pentru Cuibul Reginei (Pavilionul Reginei Elisabeta), din Dana 0 a Portului Constanța. Tot în port a fost ridicată, după planurile sale, și Bursa Nouă, în perioada 1937-1940. O altă clădire pe care o admiri astăzi în Peninsulă este Casa Damadian, din Piața Ovidiu. Construită inițial, la finele secolului al XIX-lea, de familia Wegener, ea a fost cumpărată de o familie de armeni și refăcută în anii ’20 după planurile lui Ștefănescu, cel care și-a pus tușa sa, prin accentele neoromânești.
Când spui Ștefănescu, spui automat și Casa prefectului Constantin Pariano, astăzi Muzeul de Sculptură Ion Jalea, de pe Bulevardul Elisabeta. În 1920-1921 a fost realizată această clădire impresionantă. Se spune că arhitectul a venit din Marea Britanie cu idei de implementare a stilului victorian, dar Pariano l-a temperat și i-a cerut să îi facă casa în stilul tradițional românesc. L-a lăsat însă pe arhitect să proiecteze și o casă în stilul britanic, iar aceasta este astăzi Casa de Piatră, aflată în imediata vecinătate a Muzeului Jalea.
Tot pe Bulevardul Elisabeta se află o altă clădire în stil victorian proiectată de Ștefănescu: Casa lui Titus Cănănău (fost primar al urbei), fost Consulat al Chinei, astăzi un restaurant.
Așa cum a afirmat în spațiul public arhitectul Radu Cornescu este foarte posibil ca Victor Ștefănescu să fi proiectat și celebra Vilă Dalas, fostul sediu al Alianței Franceze Constanța, de pe Bulevardul Ferdinand. Această clădire are elemente specifice stilului Ștefănescu, cum ar fi placajul de piatră de la parter și elemente eclectice (combinații de stiluri) de la etaje. Mult timp s-a crezut că planurile casei au fost realizate de Anghel Saligny, dar această teorie nu are nicio acoperire reală. Încheiem prezentarea creațiilor lui Ștefănescu cu altă nestemată, Cazinoul din Mamaia cu a sa Pasarelă Regală (Debarcaderul), realizate în 1934-1935.
Acestea nu sunt, probabil, toate edificiile proiectate de arhitect la Constanța, dar sunt, de departe, cele mai reprezentative. Victor Ștefănescu ne-a lăsat moștenire clădiri emblematice, cu care ne mândrim și, de aceea, avem datoria de a-i onora, din când în când, memoria…
Reclama zilei –Podgoreni, Pomicultori, Horticultori! Stropiți viile, pomii fructiferi, florile și grădinile de zarzavat cu RUSCA (polysulfură combinată), recomandată de Ministerul de Agricultură. Suveran contra Oidiumului și tuturor bolilor. Ploile nu o spală, vântul nu o risipește! Pentru prospecte și comenzi vă adresați la SP Mavrojani Sori, strada Negru Vodă 5, Constanța. (1933)
L.M.
